Cum sa ne crestem baietii?

Cum sa crestem baieti  sanatosi fizic si psihic, fericiti, independenti si puternici? Toti parintii de baieti isi doresc mare parte din cele enumerate mai sus (sper!­čĄö) Doar ca unora le reuseste, altora nu prea! Oare de ce? 

Unde au gresit parintii ai caror baieti au probleme de comportament, sunt implicati in scandaluri, se drogheaza, mor in accidente cumplite (provocate de ei), parasesc scoala prea devreme, etc? 

Ei, bine, Stephen Bilduph, scriitor australian, psiholog, specialist in parenting, a cuprins in cartea sa, Cum sa ne crestem baietii, raspunsurile la intrebarile de mai sus. Cartea a avut succes rasunator fiind tradusa in 30 de limbi si vanduta in peste 1 milion de exemplare fiind un ghid practic bine structurat cu idei exprimate clar si exemple bine alese si sustinute de minunatele povesti de suflet. 

Am primit cartea de ziua mea anul acesta de la nasa noastra draga, careia ii multumesc din suflet inca o data pe aceasta cale. Ea imi povestise despre cateva din ideile expuse in carte si eram extrem  de curioasa sa o citesc. M-a cucerit din primele randuri si m-a trecut prin tot felul de stari: uimire, teama, incredere, iarasi uimire! Invit toate mamele de baieti sa o citeasca! Merita pe deplin! E extrem de usor de citit si foarte utila! De ce?  In randurile care urmeaza voi incerca sa sintetizez ideile expuse de Stephen Biddulph si, totodata, sa va conving sa o cititi.

  • Asa cum spune si autorul, mamele, in mod inconstient, stabilesc ptincipiile dupa care isi vor creste baietii in functie de relatiile cu barbatii din viata lor  (tata, frate, prieteni, iubiti, sot). Asa se face ca uneori e posibil sa ne nedreptatim baietii din cauza acestor baze, sa spunem. Si ar fi pacat, caci noi suntem cele care ii vom invata sa iubeasca si sa stabileasca relatii sanatoade cu sexul opus in prima etapa a copilariei  (0-6ani), dupa cum spune autorul in capitolul Cele trei etape ale copilariei unui  baiat. 
  • In doua etapa (6-14 ani), in schimb, vom fi pe locul doi, caci baiatul nostru este acum al tatalui de la care invata sa fie barbat. Doar ca la maturitatea  ajunge doar la finalul celei de-a treia etape (14-maturitate) cand are nevoie de sfaturi de la mentori barbati. 


        Tata de Ajutor, nu Judecator

  • Autorul subliniaza importanta implicarii active a tatalui in educarea baiatului fiindca in cele mai multe familii tatii fie nu se implica deloc, fie doar evalueaza activitatea mamei, iar acest lucru isi pune amprenta asupra respectului pe care il va avea sau nu fata de femei, copii, oameni, viata. Important!!! Tatal trebuie sa fie in acord cu mama in ceea ce priveste educatia copilului, aceasta fiind una dintre cauzele problemelor de comportament.
  • Un alt motiv pentru care ar trebui sa cititi cartea este ca baietii sunt diferiti fata de fete si am observat si eu acest lucru in anii petrecuti printre copii, doar ca nu stiam exact care era explicatia. Ei, bine, explicatia este Testosteronul! El este de vina pentru agitatia, lipsa de concentrare, miscarile haotice, nesiguranta, cresterea in hopuri, etc! Un alt motiv pentru care baietii sunt diferiti este functionarea creierului. Se pare ca in cazul baietilor intre emisfera stanga si cea dreapta nu au loc atat de multe conexiuni ca in cazul fetelor! Asadar, nu tratam si nu comparam baietii cu fetele, aceasta fiind una dintre marile greseli pe care le fac parintii.

Daca nu v-am facut curiosi, poate urmatoarele aspecte abordate de autor vor fi suficiente!

  • La ce varsta ne inscriem baietii la scoala? Cum alegem scoala potrivita? Cum rezolvam probleme legate de agresivitate, umilire sau integrare? Autorul recomanda inscrierea baietilor la scoala cu un an mai tarziu decat fetele de aceeasi varsta! De ce? Aflati in carte!­čÖâ
  • Ce inseamna “dificultati de invatare”? De ce sunt ele specifice baietilor si cum ii putem ajuta? 
  • Cum sa ne pregatim baietii pentru o viata sexuala sanatoasa? Din toate punctele de vedere! Momentul in care baietii isi descopera sexualitarea este unul dificil de gestionat si daca nu exista intelegere si educatie in acest sens ne putem confrunta cu multe probleme.

In  concluzie, cartea merita sa fie citita fiind extrem de cuprinzatoare, bine structurata, usor de citit si cu multe exemple din viata reala. In carte veti gasi si multe exemple de jocuri si activitati pe care sa le desfasurati impreuna cu baietii, sfaturi legate de renuntarea la scutec sau cum sa gestionati perioada de pubertate si adolescenta a baietilor!

Cititi cartea! Merita fiecare secunda! 

Conceptul continuum sau “lasa-l sa stea in brate!”

 

┬á ÔÇ×Mi-ar fi rusine s─â recunosc ├«n fa┼úa indienilor c─â acolo de unde vin, femeile nu se simt capabile s─â-┼či ├«ngrijeasc─â copiii p├ón─â nu citesc instruc┼úiunile scrise de vreun str─âin ├«ntr-o carte.ÔÇŁ

…mie nu imi este rusine sa recunosc , in fata oricui, faptul ca m-am vazut nevoita sa caut informatii despre cresterea copilului. De ce? Simplu! Pana in momentul in care am hotarat ca vreau un copil, nu am dat prea multa atentie acestui aspect, desi meseria mi-a oferit nenumarate ocazii de a experimenta atributiile unei mame si ma simt foarte norocoasa din acest punct de vedere. Cu toate acestea, nu a fost suficient pentru ca ceea ce eu am experimentat a fost cu copii de peste 1 an, ori pana la 1 an e cale lunga si mamicile stiu despre ce vorbesc.:-) Plus ca intre a fi mama si a inlocui pe termen scurt prezenta mamei este o diferenta uriasa.

Asa se face ca din moment ce am ramas in concediu mi-am acordat timp sa ma antrenez pentru meseria de mamica. Cum puteam sa fac altfel decat citind si studiind probleme legate de cresterea copiilor. Asadar, am inceput prin a “scotoci” siteuri, bloguri, vloguri pana cand am realizat ca sfaturile era contradictorii: puteam fie sa am un program strict de masa, somn pentru copil, fie sa il hranesc la cerere si sa il las sa doarma cand va considera dansul, ba chiar as putea sa il leg de mine asa incat sa aiba acces nelimitat la tot ce i-as putea eu oferi. Una peste alta, ajunsesem sa ii dau dreptate bietului Nastratin cand a hotarat sa puna roti cuptorului sa il poata aseza dupa cum considera fiecare vizitator. Asa am ajuns sa caut┬á surse de informatii sa vad daca ma vor convinge cum anume sa procedez si prima pe care am studiat-o este┬á cartea “Conceptul continuum” de Jean Liedloff, o carte aparuta in 1975. Cartea are la baza experienta autoarei in jungla sud-americana si observarea directa a tribului de indieni Yekuana. Autoarea observa o diferenta majora in felul in care indienii isi ingrijesc si cresc copiii si modul in care acest aspect se reflecta in comportamentul copiilor. Femeile Yekuana isi poarta bebelusii in permanenta in brate, acestia avand posibilitatea de a se atasa la san atunci cand le este foame. Nefiind nevoiti sa planga pentru a fi alaptati, copiii sunt mereu linistiti, in timp ce mamele isi pot continua linistite activitatile zilnice. Acelasi lucru se intampla si atunci cand au nevoie sa fie dezmierdati: mama se opreste din taiat legume pentru mancare si isi alinta cu drag copilul de la primele semne evitand plansul plin de suparare al bebelusilor care de obicei impune minute in sir de leganat pentru a fi linistiti. Bebelusii dorm alaturi de parintii si fratii lor avand acces in permanenta la san si dezmierdarile mamei, iar parintii nu sunt nevoiti sa se trezeasca de tot pentru a linisti copilul de cate ori este nevoie. Rezultatul acestor practici este ca la finalul perioadei “in brate”, perioada careia fiecare copil ii pune capat atunci cand se simte pregatit sa exploreze lumea, copiii sunt linistiti, asculatori, in deplina armonie cu familia. Mai mult, luand parte, pasiv, la toate aspectele si practicile tribului, ei sunt pregatiti deja sa ia parte activ la acestea, atunci cand vine vremea. Exemplul cel mai bun in acest sens este al baietilor care de la varste fragede trag cu arcul fara sa se raneasca. Sau al copiilor care se joaca langa groapa adanca sapata de barbati fara sa cada in ea, iar parintii nu se tem pentru siguranta copiilor. Autoarea subliniaza importanta respectarii acestei perioade, “in brate”, ea fiind practic o continuare a vietii din uter a copilului care nefiind pregatit pentru viata din afara uterului are nevoie de mama lui, singura fiinta pe care a cunoscut-o “din interior”.

Fiecare termina┼úie nervoas─â de sub pielea lui proasp─ât expus─â t├ónje┼čte dupa ├«mbr─â┼úi┼čarea a┼čteptat─â, ├«ntreaga lui fiin┼ú─â, specificul a tot ceea ce este el, conduce spre a fi purtat ├«n bra┼úe.

atentie-mamici-la-capcana-copiilor-care-cer-sa-fie-luati-in-brate-rasfatul-nu-este-doar-un-mit-specialistii-explica-de-ce-126317

Cartea vine ca raspuns al practicilor┬á din Anglia care promovau “plansul controlat”, copilul fiind lasat sa planga pana adoarme daca a fost hranit, schimbat si nu manifesta vreun simptom de boala. Consecinta acestor practici, de ignorare a plansului bebelusilor daca au primit toate ingrijirile, afectandu-le atat relatia cu parintii, copiii fiind neascultatori, agitati si irascibili de cele mai multe ori, cat si emotional, majoritatea manifestand probleme de comunicare si gestionarea emotiilor.

Atentie insa la toate aspectele!

  1. Femeile Yekuana isi continua activitatile zilnice in aceeasi masura ca si inainte de venirea bebelusului: fac mancare, spala haine, cara apa pe poteci abrupte, toate acestea cu bebelusii in brate.
  2. Bebelusul Yekuana are contact cu toti membrii familiei, vecinilor, rudelor, etc. De ce este important acest aspect? In contactul cu ceilalti membrii ai comunitatii bebelusul are parte in permanenta de experiente care il ajuta sa descopere lumea, iar membrii comunitatii la randul lor, au posibilitatea de a se obisnui cu noul membru, de a-l accepta si integra. Parintii raman persoane de referinta in viata copilului, dar si ceilalti contribuie cum pot la cresterea si educatia lui.

Am subliniat aceste aspecte pntru ca ideea acestei carti a fost gresit preluata si inteleasa de majoritatea parintilor, care au inteles ca perioada “in brate”, despre care vorbeste autoarea ,inseamna centrare pe copil si nimic altceva. Cu alte cuvinte copilul devine cel care ofera actiunea, iar parintii se bucura de acest aspect pasiv, pe rand:in timp ce unul ingrijeste copilul, celalalt se ocupa de treburi, iar rezultatul acestor practici este sintetizat foarte bine in carte.

Un p─ârinte concentrat pe copil nu numai c─â poate ajunge plictisit, ┼či plictisitor pentru ceilal┼úi, dar are toate ┼čansele s─â ofere o ├«ngrijire incomplet─â. A┼čtept─ârile unui bebelu┼č┬á sunt de a lua parte la via┼úa unei persoane active, ├«n contact fizic constant, martor la diferitele experien┼úe pe care le va avea mai t├órziu ├«n via┼ú─â. Rolul lui c├ót─â vreme se afl─â ├«n bra┼úe este pasiv, cu toate sim┼úurile deschise. Ocazional se bucur─â de aten┼úie direct─â, pupici, g├ódilituri, arunc─âri ├«n aer ┼či altele.

In realitate, autoarea subliniaza clar necesitatea unei vieti active, cu nenumarate prilejuri  de a experimenta si invata in situatii diverse si, mai ales, importanta corectarii comportamentelor de fiecare data cand este nevoie. In carte este dat exemplul unui copil mic care isi face nevoile in casa, iar parintii il dau afara pentru gestul facut. Copilul nu se simte esclus, ci gestul facut de el este penalizat de familie.

Permisivitatea ├«i priveaz─â pe copii ├«n mod constant de modele de via┼ú─â adult─â, unde s─â-┼či poat─â g─âsi locul ├«ntr-o ierarhie natural─â a experien┼úei mai multe sau mai pu┼úine; unde ac┼úiunile lor de dorit sunt acceptate ┼či ac┼úiunile nedorite sunt respinse, ├«n timp ce ei ├«n┼či┼či sunt ├«ntotdeauna accepta┼úi.

Ce am inteles eu din toata povestea?

  1. Bebelusul are nevoie sa stie ca plansul lui, singura lui modalitate de a comunica, este auzit si inteles de noi, mai ales de mine, mama lui, care l-am purtat in burtica 9 luni.
  2. Copilul are  nevoie sa participe la tot ceea ce se intampla in viata noastra: pregatitul mesei, curatenia, masa, plimbarile, etc. In egala masura are nevoie de contact cu ceilalti membrii ai familiei si ai comunitatii.
  3. Fiecare copil isi alege momentul in care se simte pregatit “sa coboare din brate si sa exploreze” atunci cand este pregatit, iar eu trebuie sa fiu pregatita sa imi “inving” temerile.
  4. Deprivarea copilului de toate cele expuse mai sus are atat consecinte imediate, cat si pe termen lung.

Va invit cu drag sa cititi cartea, chiar daca aveti deja copii, intrucat cele scrise de mine mai sus reprezinta un rezumat al intregii carti si o viziune proprie asupra ei, iar autoarea ofera explicatii pe larg asupra ideilor expuse, dar si posibile solutii pentru parinti. Cred ca fiecare mamica sau viitoare mamica are ceva de invatat, iar a invata este benefic tuturor, indiferent de varsta.