La multi ani, sora mea!🎂

Azi e ziua celei alaturi de care mi-am petrecut cea mai mare parte a vietii, cea care mi-a fost tovarasa de joaca si complice in majoritatea nazbatiilor, cea care m-a incurajat si sustinut mereu. Cel mai mare si mai drag fan al meu din perioada copilariei si nu numai. E ziua surorii mele. Cu ea am impartit dragostea mamei, dulciurile, bucuriile, implinirile, hainele, pantofii, produsele de make-up, parfumurile, gentile, dar si lipsurile, tristetile, boala, durerea, neimplinirile si esecurile. Caci viata ne da tuturor si bune si rele, dar ne si intinde o mana prin oamenii de langa noi. Eu sunt sora mai mare, deci multi ani sora mea a invatat de la mine si mi-a ascultat sfaturile. Intre timp insa ea s-a maturizat si toate intamplarile prin care a trecut au facut din ea un om mult mai puternic decat mine si decat foarte multi oameni din jurul meu. E cel mai puternic om pe care il cunosc eu! Ea nu stie asta si nici nu crede fiindca de foarte multe ori se subapreciaza si asta ii aduce multa tristete. Dar pentru asta sunt eu, sora mai mare, sa ii amintesc de fiecare data cat este de puternica, desteapta, buna si frumoasa. Sa o incurajez, sa o motivez de fiecare data cand va avea nevoie si urechi sa ma asculte, caci, printre altele, este si foarte incapatanata. 

Oamenii care au frati sunt norocosi, dar nu afla asta decat tarziu, cand devin parinti, caci sora mai mica este ca o fiica surorii mai mari, iar sora mai mare ca o mama surorii mai mici.  La fel si cu fratii.

La multi ani, surioara draga! Sa iti dea Dumnezeu sanatate, iar pentru fiecare lacrima cate o zi de fericire, impliniri si multe intamplari minunate despre care sa vorbim multe ani de acum inainte! Te iubesc!❤

Bebelusul meu intelege tot

“Bebelusul meu intelege tot” mi-a rezolvat multe “enigme” fiindca prezinta bebelusul in toata “splendoarea” lui:

Zilele acestea vorbeam cu o buna prietena despre momentul potrivit in care sa ai un copil si ii spuneam ca pregatita cu adevarat sa ai un copil nu esti decat atunci cand il ai fizic si chiar si atunci e posibil sa ai momente in care sa te intrebi daca esti sau nu pregatita pentru ceea ce presupune a fi parinte, mai ales mama. Secretul ca lucrurile sa fie mai usoare e sa ti-l doresti din tot sufletul si sa stii in inima ta ca atunci e momentul fara sa iei in calcul familia, cariera, casa, etc. Pur si simplu stii! E asa ca o revelatie! Cel putin asa am trait eu. Toate bune si frumoase pana ajungi acasa cu una bucata bebelus fara intrunctiuni clare si sigure de ingrijire si crestere. Mama iti va spune una, ca de’, tu cum oi fi ajuns mare, frumoasa, sanatoasa, etc. Medicul de familie, alta. Prietenii cu copii au si ei variantele lor, evident diferite. Ce faci atunci? Te duci la baie tragi un plans sanatos ca doar esti bomba de hormoni si ai de unde si apoi te intorci frumusel la copil si sot si chemi la sedinta cei cativa neuroni scapati teferi din lupta cu hormonii. Cu chiu cu vai hotarati ce si cum si trece timpul frumos si cu folos ca doar ce traieste creste, vorba poetului necunoscut.

Crezi ca ai scapat? Nope! Vin altele si altele. Decizii si decizii! Il vaccinezi sau ce rost are? Cum e cu greutatea? Creste bine? Da-i suplimente ca e prea slabut! Si diversificarea? Nu ii dai nimic de mancare pana acum? Dar somnul? Si reactiile?  Nu se rostogoleste inca? Iar o iei razna si incepi sa cauti informatii, schimbi cativa pediatri pana il gasesti pe cel potrivit (o sa scriu curand despre subiect) si intre timp dai peste doua carti care iti sucesc un pic  ideile: “Lacrimi si crize de furie” si “Bebelusul meu intelege tot” ambele scrise cu atentie si dibacie de Aletha Solter. Le citesti pe telefon in timp ce veghezi somnul copilului, ca de’, al tau nu doarme singur desi are 5 luni. Ce mare filozofie o fi cu cartile astea? Din experienta mea de vreo 7 ani de lucru intens cu copii si parinti, va spun ca ar trebui sa citeasca si parintii si educatoarele ambele carti sa ne relaxam un pic cu plansu’ asta si cu crizele de furie ale copiilor. In plus, am vazut atatea noi idei de parenting in ultima vreme ca nu mai stie nimeni incotro sa o ia. Despre “Lacrimi si crize de furie” scriu altadata ca e valabila pentru copiii mai mari  si as vrea sa o analizez in detaliu.

“Bebelusul meu intelege tot” mi-a rezolvat multe “enigme” fiindca prezinta bebelusul in toata “splendoarea” lui:

  • Inceputurile. Primele zile cu bebe sunt puternic influentate de nastere. Autoarea e sustinatoarea unei nasteri naturale, cat mai putin medicamentoasa, dar care sa nu fie traumatizanta pentru copil, caci, spune ea, acesta ar fi motivul pentru care unii bebelusi ar plange mult. Recomandarile ei sunt: contact fizic permanent, iubire, alaptare la cerere, cat mai putina stimulare.
  • Plansul. Lasati-l pe bebelus sa se descarce de tensiuni! Sa planga adica! Dar cand? Dupa ce i-ai implinit nevoile de baza: hrana, somn, contact fizic. Cum? La tine in brate, calma fiind si acceptandu-i plansul cu dragoste si intelegere. In carte gasiti mult mai multe detalii pe aceasta tema.
  • Alimentatia. Lasati-l pe bebelus sa-si faca propriul program. Si alaptati! Cat mai mult si la cerere! Daca nu alaptati, tineti copilul in brate cand mananca! Argumente mai multe in carte. Diversificarea incepe cand copilul e pregatit spune autoarea si cand aveti acordul pediatrului spun eu. In plus, daca veti incepe mai devreme riscati sa faca alergii alimentare, sa aiba probleme respiratorii ca astmul si obezitat.
  • Somnul. Lasati-l pe bebelus sa se odihneasca. Unde? De preferat in acelasi pat cu parintii sau in aceeasi camera. Cum? Stand langa el pana adoarme.
  • Joaca. Lasati-l pe bebelus sa invete! Bebelusii au nevoie de stimulare pentru a invata si a se dezvolta armonios fizic si emotional. Fie ca e vorba despre exercitii de gimnastica pentru bebei, jocul cu obiecte sau diatractie in familie, este bine sa le oferim copilului de fiecare data cand este bine dispus. In carte gasiti si sugestii de jocuri pe care chiar le-am aplicat si au avut succes.
  • Conflictele. Lasati-l pe bebelus sa se simta respectat! Bebelusii au nevoie de un mediu sigur in care sa exploreze in voie, dar si de reguli care sa ii protejeze. Ce facem cand bebelusul  plange si protesteaza? Daca nu avem o solutie inlocuitoare sau nu o accepta, ii acceptam cu dragoste plansul.
  • Atasamentul. Lasati-l pe bebelus sa se simta in siguranta! Cum reusim sa ne atasam solid si sigur de bebelusi? Cand apare anxietatea de separare si ce solutii blande avem. Care sunt celelalte tipuri de atasament si care sunt efectele lor pe termen lung.

Cartea este mult mai interesanta decat am reusit eu sa o zugravesc si prezinta si alte aspecte interesante ca intarcarea sau renuntarea la scutec. Insa am si cateva puncte cu care nu sunt de acord cum sunt alaptarea de consolare si adormirea la san. Eu cred ca tocmai asta diferentiaza alaptarea de hranirea artificiala si ar fi pacat sa privam bebelusul de acest beneficiu.  Un alt punct care mi-a placut foarte mult au fost exercitiile si sfaturile de la finalul fiecarui capitol  care au rolul de a ne ajuta sa aplicam cu succes teoriile expuse.

In concluzie, cartea este extrem de utila si cuprinde foarte multe aspecte de interes pentru toti parintii. Recomand cu drag!😊

Bebelusul meu intelege tot
Bebe invata

Pastele ca o invatatura

Cand ma gandesc la Paste imi navalesc in minte o multime de amintiri cu mine si sora mea in copilarie ajutand sau  incurcand de cele mai multe ori pregatirile pentru sarbatoare. Mie imi placeau cel mai mult pregatirile din bucatarie, asa ca biata mamaie se incurca de mine incercand sa framante cozonacii si sa imi raspunda la muuulte intrebari. In cele din urma isi pierdea rabdarea si ma trimitea sa ajut la treburile de afara. Tata imi dadea pensula si galetusa cu var si cateva ceasuri scapau de mine fiindca aveam o multime de pomi care isi asteptau “inoirea”. Lucram cu totii de dimineata pana seara, iar mama ramanea pana dimineata sa termine pregatirile uneori.  In ziua de Pasti eram cu totii obositi, tristi si plictisiti. Pe atunci nu intelegeam de ce fiindca participam ici-colo, fara prea multa obligatie, acum insa am inteles.

 Anul acesta a fost primul Paste cu Andrei si, bineinteles, am incercat sa pregatesc totul ca odinioara fara sa iau in calcul ca timpul “mamei e comprimat”. Ca din 10 ore trebuia sa scad timpul de alaptat, plimbarea, joaca, schimbatul si somnul lui Andrei  si uite asa raman cateva minute trase de par pe zi pentru toate pregatirile. Nu-i bai, vine mama! mi-am spus si m-am apucat de treaba. Intre timp lui Andrei i s-a inflamat gingia, asa ca noptile au fost pline de treziri si zilele presarate cu “maraieli”. Dar nu, nu am renuntat: facem curatenie, cumparaturi, oua rosii, cozonaci, tiramisu cu capsuni, ciorbita si ceva mancare la cuptor! Am reusit totul, mai putin ciorbita si mancarea. Dar cum? Alergand din bucatarie (unde era prea cald pentru copil) la Andrei caruia ba ii era foame, somn si “nu vrea cu mine”(mamaie sau tata), ba “nu stiu ce are!!”. In ziua de Paste mama a plecat acasa cu treburi, sotul la serviciu, tataie la biserica, asa ca am ramas doar noi doi, eu lipsita de puteri si aproape racita si Andrei care, influentat de starea mea, a devenit si el destul de agitat. As fi stat sa zac asa, toata ziua, dar cum langa mine omuletul se “plangea” de plictiseala mi-am adunat cele cateva puteri si ne-am reluat rutinele cu joaca, papat, schimbat, plimbat pana seara cand ni s-a alaturat si tati. Ne-au trebuit cateva zile sa ne revenim si m-am convins ca aceste “iesiri din ritm” nu ne fac prea bine si am tras si niste invataturi pe care vreau neaparat sa le scriu, nu cumva sa le uit.

  • Nu ma apuc de prajituri daca sunt obosita. Chestiunile astea dulci “simt” oboseala si starea de spirit si cand ai mai mare nevoie, nu “ies”.
  • Nu ma mai apuc de doua sau mai multe treburi deodata! Ori nu iese nimic, ori iese doar una!
  • Nu mai pregatesc atat de multe cand stiu prea bine ca suntem cativa sau doar noi doi. Aruncam prea multe!
  • Nu ma mai supar cand nu reusesc sa fac tot ce am pus pe lista. Supararea face riduri!
  • O sa ma concentrez asupra a ceea ce conteaza: o stare buna fizica si psihica, momentele cu cei dragi, iubirea, zambetele!!!
  • Si, cel mai important,  ma voi concentra asupra adevaratei semnificatii a acestor sarbatori. Fara complicatii!

Stiu ca exista gospodine desavarsite care fac prajituri minunate, mancaruri alese si o curatenie exemplara singure si nu ma astept sa inteleaga. E un articol pentru noi, cei imperfecti, care incercam, gresim, reluam si invatam.♡😊

Andrei
Baby Bunny

Portret si Autoportret

Dragul meu,

M-am trezit de dimineata fiindca te foiai foarte tare si, desi tare as mai fi dormit, m-am trezit. Stii, cand erai mic, adoram sa te privesc dormind. Emanai liniste si gingasie si imi placea sa ma umplu de ele. Te mai privesc si acum, dar de ceva vreme imi place sa te privesc treaz. Sa iti analizez fiecare miscare, fiecare gest. Esti delicios!

Cu obrajii grasalani si bucalati care inconjoara nasul mic si carn, cu gurita mica desenata perfect care se tuguie de fiecare data cand te uiti atent desenele de pe bluzele mele, aceeasi gurita se intinde larg descoperind gingiile stirbe sau se arcuieste in jos de suparare facandu-se una cu barbita mica. Iar ochii… ochii sunt plini de viata si scantei. Se umplu de lumina cand esti vesel si de lacrimi mari cand ma iau cu cate-o treaba si intarzii la chemare. Mi se face inima mica si iti cer iertare de fiecare data. Sprancenele tale, dragul meu, au cele mai expresive miscari, martore ale atator zambete, uimiri si descoperiri. Toate miscarile stangace se contureaza din ce in ce mai mult, iar manutele grasalane si delicioase se indeasa curioase in fiecare obiect care se intrezare in fata ta. Le prinzi cu o curiozitate aproape egala unui om de stiinta si imediat si trimiti la centrul de control: gurita. Toata fatuca mica si expresiva e inconjurata de o gramada de par. O parte din el ti-a cazut asa ca te-ai ales cu o frizura de punk-ist(cum zice tataie😊) si cea mare placere al lui tati e sa te “coafeze” dupa fiecare baita. Fiecare frizura noua e apoi imortalizata in cateva zeci de fotografii de care ne amuzam copios de fiecare data. Cele mai active sunt insa piciorusele. Ca “fac bicicleta”, “alergi sau pur si simplu impingi vreun obiect la care reusesti sa ajungi”, grasalanele au o viteza uimitoare. Esti delicios de frumos si dragalas si azi, zau, daca nu esti mai dulce decat tortul aniversar! Te ador, puiul meu!❤

Cu toata dragostea,

Mama👧

Azi e si ziua mea si m-am tot gandit cum va fi prima mea aniversare ca mamica…Ei, bine, ziua a inceput cu rutinele noaste din fiecare dimineata, dar cu acelasi sentiment placut ca in fiecare an. Mie imi plac aniversarile pentru ca dincolo de numarul care creste dupa ciclul firesc al vietii, aniversarea e despre mine si toti oamenii mei dragi si minunati care se gandesc la mine si ma surprind in fiecare an. Cum arat la 27 de ani msmica fiind? Desi e pranzul inca sunt in pijama! Nu stiu cum am facut,  dar nu am reusit sa ma schimb.😄E normal, in ultima vreme. Am ochii incojurati de cearcane mari, sunt nepensata, nemachiata, nepieptanata. Bine ca am reusit sa ma spal pe dinti si pe fata!Par nu prea mai am, cade cu duiumul in fiecare zi, desi ma straduiesc sa opresc procesul. Alaptez inca, deci sanii nu prea vor sa sfideze gravitatia si se indreapta cu repeziciune spre abdomenul brazdat de vergeturi adanci. Mda, nu fac parte din norocoasele care nu au nicio urma!Probabil de acum voi purta costum de baie dintr-o singura piesa! Sunt si neepilata! Am incercat sa fac operatiunea asta aseara, dar Andrei dormea deja de 2 ore si am zis sa prind si eu ceva somn, asa ca nu am mai pierdut vremea cu epilatul. E si asa destul de frig si nu o sa port fusta prea curand. Mai era ceva? Aaaa…nu m-am dat cu parfum, miros destul de puternic a lapte! Mi-a ramas ceva din anii trecuti: zambetul! Acelasi zambet larg de care cu gura pana la urechi fiindca omuletul meu ma face sa zambesc de multe ori pe zi si ii multumesc si azi mai mult ca ieri si mai putin ca maine!😊

Mi-s mamica “purtatoare”!

Sa fii parinte e extraordinar de frumos si greu in acelasi timp, iar primele luni din viata bebelusului sunt recunoscute ca fiind cele mai grele pentru parinti si copil deopotriva. Mai nou, primele trei luni sunt denumite ca “al patrulea trimestru de sarcina” datorita schimbarilor prin care trec proaspetii parinti si bebe. Pentru noi primele trei luni au adus provocari pentru care ne pregatisem fiind pusi in tema de parintii din jurul nostru sau citisem despre ele, dar si o multime de provocari la care nici nu ne gandisem.

Nici nu am ajuns bine acasa ca a si venit prima provocare: furia laptelui. Plus ragade extrem de dureroase care faceau fiecare masa a lui Andrei un adevarat chin pentru mine. Mai multe detalii despre acest subiect gasiti aici. Urmatoarele zile insa ne-am confruntat cu prima raceala. Am uitat de dureri, de ragade, de furia laptelui. Sa iti vezi copilul suferind, chinuindu-se sa respire din cauza mucozitatilor s-a dovedit a fi mai greu de suportat decat toate durerile mele de pana atunci. Au urmat zile si nopti de curatat nasul, prima vizita la pediatru, multe  ganduri si framantari. Dar a trecut. Intre timp, cand ne mai obisnuiseram cat de cat meseria de parinti: cu trezitul des, cu spalatul lui bebe, au sosit minunatii Colici. Si au tot continuat! Ei bine, noi peste colici am trecut cu Infacol initial, apoi cu Espumisan si Protectis(imi pare rau ca am aflat tarziu de el, pe la 1 luna si putin) ca medicamente plus tinut in brate, vertical in perioadele cu pricina, si, am testat si foehnul care a avut si el efect. Ceea ce am refuzat a fost ceaiul de colici. In primul rand, m-am ferit de biberon cat am putut de mult de teama de “confuzia mamelonului” mai ales in primele saptamani. Un alt argument este acela ca orice alt lichid in afara de lapte nu doar ca umple inutil stomacul extrem de mic al bebelusului, dar ii  forteaza rinichii si pe termen lung pot aparea complicatii.Si intentionez sa ramana asa multa vreme. Ultimele cercetari arata insa ca nu balonarea si flatulenta ar fi “responsabile” pentru orele de plans neconsolat, ci acomodarea la noul mediu de viata ar fi adevarata cauza a “orelor magice”. Ceea ce ne-ar fi salvat de muulte ore de agitaie, plans(mai rar si nu foarte intens in cazul nostru) si stres este sistemul de purtare.

Ideea de “purtare” a bebelusilor nu este noua, ba chiar destul de veche, mai multe detalii despre “istoria purtarii” gasiti aici. Cand am citit cartea, recunosc, am fost putin sceptica, dar ideile m-au intrigat destul de mult si mi-au ramas intiparite in minte. Am inceput sa ne gandim la un sistem de purtare( “ham” ii spuneam noi atunci, dar denumirea nu are legatura cu obiectul) chiar inainte de a-l naste pe Andrei. Si ideea ne-a venit in timp ce “planuiam” cum vom vietui noi trei, iar una dintre probleme era aceea a “iesitului” la plimbare, cumparaturi, medic, etc…Am decis ca vom achizitiona un “ham”. Si atat. Nu am cautat, nu ne-am documentat. A venit bebe. Si cine a nascut stie ca pentru proaspata mama este cea mai grea perioada. Esti o bomba de hormoni care nu isi gaseste locul, rolul si linistea. Bietul meu sot mi-a fost alaturi rabdator in toate momentele si, desi primisem de la medicul de familie sfatul de a nu iesi prea mult in perioada lauziei, am hotarat ca nu de mai poate. Ne-am luat inima in dinti, nenumarate masuri de precautie si am pornit la drum. Andrei doarme in masina. Yey! Am coborat doar eu, am luat cateva lucruri necesare si am zburat la masina. Greu! La intoarcerea acasa am hotarat ca voi cauta si cumpara urgent un “ham”. Si uite asa am aflat ca se numeste sistem de purtare si ca exista vreo mie de modele, culori, marimi, etc. Evident, pe siteurile de vanzare muulta vorbarie, fiecare sistem era cel potrivit. Bineinteles doar cineva cunoscut ma putea convinge, asa ca am cerut ajutorul cumnatei mele. Ea mi-a spus despre sistemele de purtare ergonomice si despre Marsupi plus pe care ei il foloseau cu succes. De aici au repornit cautarile mele si am aflat ca diferenta o facea in primul rand respectarea anatomiei bebelusului, mai exact, atunci cand este in sistem, picioarele si funduletul sa aiba forma literei “M”, iar spatele forma literei “C”, asta in cazul nou-nascutilor. In plus, materialul din care este facut sistemul de purtare trebuie sa fie usor, natural sa permita pielii sa respire, dar si sa se muleze usor pe corpul lui fragil. Un alt lucru foarte important este ca bebe Nu trebuie purtat cu Fata catre exterior existand riscul dislocarii soldului, dar si de suprastimulare. In functie de etapele dezvoltarii copilului, unele sisteme sunt potrivite pentru primele luni, iar altele nu.

In cautarile mele am gasit si alte avantaje ale purtatii bebelusului si am sa le enumar pentru a- convinge pe cei care ar refuza gandindu-se ca “invata copilul in brate”.

  • copilul simte caldura corpului mamei/ tatalui
  • simte bataile inimii acestora
  • este conștient de mirosul corpului acestora
  • simte și aude vocea (avand urechea pe pieptul purtătorului)
  • este complet imbratisat si astfel se simte in siguranta
  • poate sa eructeze cu ușurinta (fara varsaturi)
  • digestia îi este stimulata (prin masajul stomacului)
  • tranzitul digestiv este stimulat

Analizand multe modele, site-uri si luand in calcul si bugetul pe care il aveam la dispozitie, am ales Marsupi Plus care poate fi folosit intre 3,5-15 kg, deci destul de mult. Andrei a fost amabil si l-a acceptat de la prima purtare, asa ca a fost simplu. Pentru cei care au timp, exista site-uri care va permit testarea sitemelor de purtare, contra cost, evident, dar macar nu riscati sa dati banii pe un sistem in care bebe refuza sa stea.Si mai bine a fost ca e cel mai bun “somnifer”. Cand ne era greu sa il adormim, puneam Marsupi si in cateva minute era adormit. Ne-a ajutat enorm. Cand am treaba pe care nu o pot amana, iar Andrei nu are chef sa astepte, il pun in Marsupi si spalam vase, taiem legume, intindem hainele, etc. Bonus pentru mamici, tonifierea muschilor!

17453662_1158464807614567_908936942_o

In drumurile nostre, evident, am intalnit si replici de tipul:”Respira acolo?” sau “Vai, ce chinuit sta!”, iar prin sat nu am putut sa nu remarc zambetele ironice, dar nu conteaza. Noi suntem fericiti! Purtati-va copiii! Cu toata dragostea!

 

Mama e numai una!

Despre mama se tot spune si se canta si se vorbeste si se va mai spune, canta si povesti cata vreme mamele vor fi pe lumea aceasta. De pe 1 Martie tot ascultam, eu si Andrei, cantece despre mama, iar cel care  mie imi place mai mult si mai mult spune cam asa: “Mama e numai una,/ Chip de ingeri iubit!/ Ti-ar aduce si luna,/ Numai sa fii fericit!”. Desigur, sunt si alte versuri cu mesaj la fel de puternic, dar pe mine  acesta m-a facut sa plang de fiecare data fiindca imi aduce chipul mamei in prim-plan. Mama mea a sacrificat Femeia ca noi sa fim sanatoase si fericite si, tot pe primul loc, cu un viitor stralucit. Cand eram mica o divinizam, mi se parea cea mai bun, mai frumos si mai iubitor om de pe fata pamantului. Asa de mult o iubeam, ca nu concepeam sa stau o secunda departe de ea. E o intamplare dulce-amaruie de pe vremea cand aveam vreo trei ani si mama era plecata, iar eu ramasesem in grija bunicilor. Evident am reusit sa “evadez” din curte cu toate masurile de precautie luate de bietii bunici si, de indata ce am iesit din curte, am intalnit o vecina careia i-am spus cam asa: “Te duci la Potigrafu?/ Da, zice femeia!/  Daca te intalnesti cu mamica mea sa ii spui ca o asteapta fata ei la poarta. Mi-e dor rau de ea! Sa ii spui sa vina repede, repede ca o asteapta fetita ei aici.” Cu promisiunea ca va transmite mamei mesajul meu, am promis si eu ca voi intra in curte si voi astepta acolo pe mama. Intamplari din asta mama stie o multime si, bineinteles auzite de atatea ori, le stiu si eu pe dinafara. Ne amintim cu drag de fiecare dintre ele si vad in ochii ei o umbra de tristete; am crescut si ei i-au ramas doar amintirile unor vremuri foarte grele, dar extrem de frumoase. Ne-a crescut cu greu; cu resurse  putine, dar cu mult drag si cu o dorinta imensa de a ne vedea mari. La propriu si la figurat. Mama se numara printre oamenii care au dat copiilor tot ce le-a lipsit lor uitand sa mai pastreze si pentru ei ceva. Dar gresesc, i-au ramas amintirile si mandria ca a crescut doi oameni care acum se descurca singuri.

Abia cand devii mama intelegi cu adevarat ce e in sufletul mamei tale. Sa dai viata unui pui de om si el sa devina soarele tau. Ce e viata fara soare? Un nesfarsit lant de tristeti!

Nu mi-ar ajunge tot restul vietii sa ii multumesc mamei pentru toate sacrificiile facute: pentru atatea nopti nedormite in primul an de viata, pentru atatea renuntari, pentru iubire, pentru sfaturi, pentru toate clipele in care a fost alaturi de mine si pentru toate cate vor mai fi, pentru anii pe care mi i-a daruit cu drag…si pentru multe, multe altele pe care doar noi le stim! Multumesc, iubita mama!

Te iubesc!

La multi ani, draga mea mama!

Cu dragoste,

Fetita ta!

mother's day
mama