Cum sa ne crestem baietii?

Cum sa crestem baieti  sanatosi fizic si psihic, fericiti, independenti si puternici? Toti parintii de baieti isi doresc mare parte din cele enumerate mai sus (sper!­čĄö) Doar ca unora le reuseste, altora nu prea! Oare de ce? 

Unde au gresit parintii ai caror baieti au probleme de comportament, sunt implicati in scandaluri, se drogheaza, mor in accidente cumplite (provocate de ei), parasesc scoala prea devreme, etc? 

Ei, bine, Stephen Bilduph, scriitor australian, psiholog, specialist in parenting, a cuprins in cartea sa, Cum sa ne crestem baietii, raspunsurile la intrebarile de mai sus. Cartea a avut succes rasunator fiind tradusa in 30 de limbi si vanduta in peste 1 milion de exemplare fiind un ghid practic bine structurat cu idei exprimate clar si exemple bine alese si sustinute de minunatele povesti de suflet. 

Am primit cartea de ziua mea anul acesta de la nasa noastra draga, careia ii multumesc din suflet inca o data pe aceasta cale. Ea imi povestise despre cateva din ideile expuse in carte si eram extrem  de curioasa sa o citesc. M-a cucerit din primele randuri si m-a trecut prin tot felul de stari: uimire, teama, incredere, iarasi uimire! Invit toate mamele de baieti sa o citeasca! Merita pe deplin! E extrem de usor de citit si foarte utila! De ce?  In randurile care urmeaza voi incerca sa sintetizez ideile expuse de Stephen Biddulph si, totodata, sa va conving sa o cititi.

  • Asa cum spune si autorul, mamele, in mod inconstient, stabilesc ptincipiile dupa care isi vor creste baietii in functie de relatiile cu barbatii din viata lor  (tata, frate, prieteni, iubiti, sot). Asa se face ca uneori e posibil sa ne nedreptatim baietii din cauza acestor baze, sa spunem. Si ar fi pacat, caci noi suntem cele care ii vom invata sa iubeasca si sa stabileasca relatii sanatoade cu sexul opus in prima etapa a copilariei  (0-6ani), dupa cum spune autorul in capitolul Cele trei etape ale copilariei unui  baiat. 
  • In doua etapa (6-14 ani), in schimb, vom fi pe locul doi, caci baiatul nostru este acum al tatalui de la care invata sa fie barbat. Doar ca la maturitatea  ajunge doar la finalul celei de-a treia etape (14-maturitate) cand are nevoie de sfaturi de la mentori barbati. 


        Tata de Ajutor, nu Judecator

  • Autorul subliniaza importanta implicarii active a tatalui in educarea baiatului fiindca in cele mai multe familii tatii fie nu se implica deloc, fie doar evalueaza activitatea mamei, iar acest lucru isi pune amprenta asupra respectului pe care il va avea sau nu fata de femei, copii, oameni, viata. Important!!! Tatal trebuie sa fie in acord cu mama in ceea ce priveste educatia copilului, aceasta fiind una dintre cauzele problemelor de comportament.
  • Un alt motiv pentru care ar trebui sa cititi cartea este ca baietii sunt diferiti fata de fete si am observat si eu acest lucru in anii petrecuti printre copii, doar ca nu stiam exact care era explicatia. Ei, bine, explicatia este Testosteronul! El este de vina pentru agitatia, lipsa de concentrare, miscarile haotice, nesiguranta, cresterea in hopuri, etc! Un alt motiv pentru care baietii sunt diferiti este functionarea creierului. Se pare ca in cazul baietilor intre emisfera stanga si cea dreapta nu au loc atat de multe conexiuni ca in cazul fetelor! Asadar, nu tratam si nu comparam baietii cu fetele, aceasta fiind una dintre marile greseli pe care le fac parintii.

Daca nu v-am facut curiosi, poate urmatoarele aspecte abordate de autor vor fi suficiente!

  • La ce varsta ne inscriem baietii la scoala? Cum alegem scoala potrivita? Cum rezolvam probleme legate de agresivitate, umilire sau integrare? Autorul recomanda inscrierea baietilor la scoala cu un an mai tarziu decat fetele de aceeasi varsta! De ce? Aflati in carte!­čÖâ
  • Ce inseamna “dificultati de invatare”? De ce sunt ele specifice baietilor si cum ii putem ajuta? 
  • Cum sa ne pregatim baietii pentru o viata sexuala sanatoasa? Din toate punctele de vedere! Momentul in care baietii isi descopera sexualitarea este unul dificil de gestionat si daca nu exista intelegere si educatie in acest sens ne putem confrunta cu multe probleme.

In  concluzie, cartea merita sa fie citita fiind extrem de cuprinzatoare, bine structurata, usor de citit si cu multe exemple din viata reala. In carte veti gasi si multe exemple de jocuri si activitati pe care sa le desfasurati impreuna cu baietii, sfaturi legate de renuntarea la scutec sau cum sa gestionati perioada de pubertate si adolescenta a baietilor!

Cititi cartea! Merita fiecare secunda! 

Bebelusul meu intelege tot

“Bebelusul meu intelege tot” mi-a rezolvat multe “enigme” fiindca prezinta bebelusul in toata “splendoarea” lui:

Zilele acestea vorbeam cu o buna prietena despre momentul potrivit in care sa ai un copil si ii spuneam ca pregatita cu adevarat sa ai un copil nu esti decat atunci cand il ai fizic si chiar si atunci e posibil sa ai momente in care sa te intrebi daca esti sau nu pregatita pentru ceea ce presupune a fi parinte, mai ales mama. Secretul ca lucrurile sa fie mai usoare e sa ti-l doresti din tot sufletul si sa stii in inima ta ca atunci e momentul fara sa iei in calcul familia, cariera, casa, etc. Pur si simplu stii! E asa ca o revelatie! Cel putin asa am trait eu. Toate bune si frumoase pana ajungi acasa cu una bucata bebelus fara intrunctiuni clare si sigure de ingrijire si crestere. Mama iti va spune una, ca de’, tu cum oi fi ajuns mare, frumoasa, sanatoasa, etc. Medicul de familie, alta. Prietenii cu copii au si ei variantele lor, evident diferite. Ce faci atunci? Te duci la baie tragi un plans sanatos ca doar esti bomba de hormoni si ai de unde si apoi te intorci frumusel la copil si sot si chemi la sedinta cei cativa neuroni scapati teferi din lupta cu hormonii. Cu chiu cu vai hotarati ce si cum si trece timpul frumos si cu folos ca doar ce traieste creste, vorba poetului necunoscut.

Crezi ca ai scapat? Nope! Vin altele si altele. Decizii si decizii! Il vaccinezi sau ce rost are? Cum e cu greutatea? Creste bine? Da-i suplimente ca e prea slabut! Si diversificarea? Nu ii dai nimic de mancare pana acum? Dar somnul? Si reactiile? ┬áNu se rostogoleste inca? Iar o iei razna si incepi sa cauti informatii, schimbi cativa pediatri pana il gasesti pe cel potrivit (o sa scriu curand despre subiect) si intre timp dai peste doua carti care iti sucesc un pic ┬áideile: “Lacrimi si crize de furie” si “Bebelusul meu intelege tot” ambele scrise cu atentie si dibacie de Aletha Solter. Le citesti pe telefon in timp ce veghezi somnul copilului, ca de’, al tau nu doarme singur desi are 5 luni. Ce mare filozofie o fi cu cartile astea? Din experienta mea de vreo 7 ani de lucru intens cu copii si parinti, va spun ca ar trebui sa citeasca si parintii si educatoarele ambele carti sa ne relaxam un pic cu plansu’ asta si cu crizele de furie ale copiilor. In plus, am vazut atatea noi idei de parenting in ultima vreme ca nu mai stie nimeni incotro sa o ia. Despre “Lacrimi si crize de furie” scriu altadata ca e valabila pentru copiii mai mari ┬ási as vrea sa o analizez in detaliu.

“Bebelusul meu intelege tot” mi-a rezolvat multe “enigme” fiindca prezinta bebelusul in toata “splendoarea” lui:

  • Inceputurile. Primele zile cu bebe sunt puternic influentate de nastere. Autoarea e sustinatoarea unei nasteri naturale, cat mai putin medicamentoasa, dar care sa nu fie traumatizanta pentru copil, caci, spune ea, acesta ar fi motivul pentru care unii bebelusi ar plange mult. Recomandarile ei sunt: contact fizic permanent, iubire, alaptare la cerere, cat mai putina stimulare.
  • Plansul. Lasati-l pe bebelus sa se descarce de tensiuni! Sa planga adica! Dar cand? Dupa ce i-ai implinit nevoile de baza: hrana, somn, contact fizic. Cum? La tine in brate, calma fiind si acceptandu-i plansul cu dragoste si intelegere. In carte gasiti mult mai multe detalii pe aceasta tema.
  • Alimentatia. Lasati-l pe bebelus sa-si faca propriul program. Si alaptati! Cat mai mult si la cerere! Daca nu alaptati, tineti copilul in brate cand mananca! Argumente mai multe in carte. Diversificarea incepe cand copilul e pregatit spune autoarea si cand aveti acordul pediatrului spun eu. In plus, daca veti incepe mai devreme riscati sa faca alergii alimentare, sa aiba probleme respiratorii ca astmul si obezitat.
  • Somnul. Lasati-l pe bebelus sa se odihneasca. Unde? De preferat in acelasi pat cu parintii sau in aceeasi camera. Cum? Stand langa el pana adoarme.
  • Joaca. Lasati-l pe bebelus sa invete! Bebelusii au nevoie de stimulare pentru a invata si a se dezvolta armonios fizic si emotional. Fie ca e vorba despre exercitii de gimnastica pentru bebei, jocul cu obiecte sau diatractie in familie, este bine sa le oferim copilului de fiecare data cand este bine dispus. In carte gasiti si sugestii de jocuri pe care chiar le-am aplicat si au avut succes.
  • Conflictele. Lasati-l pe bebelus sa se simta respectat! Bebelusii au nevoie de un mediu sigur in care sa exploreze in voie, dar si de reguli care sa ii protejeze. Ce facem cand bebelusul ┬áplange si protesteaza? Daca nu avem o solutie inlocuitoare sau nu o accepta, ii acceptam cu dragoste plansul.
  • Atasamentul. Lasati-l pe bebelus sa se simta in siguranta! Cum reusim sa ne atasam solid si sigur de bebelusi? Cand apare anxietatea de separare si ce solutii blande avem. Care sunt celelalte tipuri de atasament si care sunt efectele lor pe termen lung.

Cartea este mult mai interesanta decat am reusit eu sa o zugravesc si prezinta si alte aspecte interesante ca intarcarea sau renuntarea la scutec. Insa am si cateva puncte cu care nu sunt de acord cum sunt alaptarea de consolare si adormirea la san. Eu cred ca tocmai asta diferentiaza alaptarea de hranirea artificiala si ar fi pacat sa privam bebelusul de acest beneficiu.  Un alt punct care mi-a placut foarte mult au fost exercitiile si sfaturile de la finalul fiecarui capitol  care au rolul de a ne ajuta sa aplicam cu succes teoriile expuse.

In concluzie, cartea este extrem de utila si cuprinde foarte multe aspecte de interes pentru toti parintii. Recomand cu drag!­čśŐ

Bebelusul meu intelege tot
Bebe invata

Alaptarea intre mit si realitate. Cum am reusit sa alaptez

Alaptarea este un subiect sensibil despre care se vorbeste prea putin si de cele mai multe ori in termeni mistici, cu sfaturi si argumente fara fundament stiintific.Ne aflam sub un nor de nestiinta sau stiinta lacunara in ceea ce priveste alaptarea, mai ales personalul din maternitati, in plus mamele se simt vinovate daca  nu reusesc sa alapteze si evita sa discute despre acest subiect. Ma bucur enorm ca in timp ce ma documentam despre ingrijirea copilului am gasit pe un blog(chiar nu imi amintesc al cui ca tare i-as multumi) recomandata cartea “Ghidul de alaptare al doctorului Jack Newman”, carte pe care o consider “biblia alaptarii” din multe motive. Primul ar fi ca este scrisa de un doctor, specialist in alaptare, care a infiintat prima clinica de consultanta in alaptare din Canada, lider La Leche League Canada mai multi ani, iar al doilea motiv ar fi ca este cel mai complet ghid in alaptare, folosit chiar si de specialisti din toate tarile. Recunosc, s-a dovedit o adevarata provocare citirea cartii fiind destul de stufoasa si cu foarte multe informatii medicale si practice, dar a meritat pe deplin. Cu ce m-a ajutat cartea?

ghidul-pentru-alaptare-al-doctorului-jack-newman-informatii-complete8094938

In primul rand, m-a ajutat sa constientizez importanta alaptarii pentru mine si bebe. Stiu, scrie si pe net, dar nu cu argumente medicale solide ale unui specialist, cu marturii ale pacientelor, studii de caz si fotografii reale. Ghidul este unul complex; nu doar multumita experientei autorilor, Jack Newman si Teresa Pitman, ci pentru ca abordeaza toate problemele care privesc alaptarea cu solutii concrete, testate de-a lungul timpului.In cele ce urmeaza am sa descriu ce anume recomanda ghidul si ce am aplicat eu.

Primele zile. Jack Newman pune accentul pe nasterea naturala. Cat mai putine interventii medicale si, implicit medicamente pentru ca fluidele administrate pentru usurarea nasterii interfereaza cu alaptarea creand deseori probleme mari, iar una dintre ele este angorjarea sanilor si de aici sirul problemelor continua:dureri in timpul alaptarii, introducerea suplimentarii cu lapte praf, confuzia mamelomului, etc. In plus, in prima ora de la nastere este esentiala pentru un bun start in alaptare ca bebelusul sa fie lasat in contact piele-pe-piele cel putin o ora, ora magica, linistit, pentru ca singur sa se tarasca si sa se auto-ataseze la san beneficiind astfel din primele minute de viata de colostru. Contactul piele-pe-piele stimuleaza producerea de oxitocina, hormonul dragostei, care stimuleaza lactatia. In plus copilul se linisteste, are o temperatura constanta, ritmul cardiac si respirator se regleaza, nivelul de zahar din sange se echilibreaza. Si, pentru ca laptele “sa vina” este nevoie ca mama si copilul sa stea in aceeasi camera, rooming-in, pentru ca acesta sa fie pus la san cat mai des; colostrul fiind in cantitati mici este important ca bebe sa fie hranit des.

Experienta mea. Dupa cum scriam in articolul anterior, am nascut prin cezariana si contactul pe care l-am avut cu bebe a constat intr-un minut in care i-am atins obrajorul si l-am pupat, apoi bebe a fost dus in camera bebelusilor , iar eu la terapie intensiva si l-am alaptat abia a treia zi, timp in care el a fost hranit cu lapte praf. Rezultatul? Am avut norocul ca bebelusul meu sa accepte sanul, desi fusese hranit cu biberonul, iar eu aveam colostru chiar cu o zi inainte sa nasc, deci a beneficiat de bogatia de nutrienti si anticorpi din acest laptic. DAR, avand in vedere ca el avea deja 3 zile de viata, evident ca nu a fost suficient colostrul sa isi potoleasca foamea si, cum eu insistasem sa nu mai primeasca lapte praf, rezultatul a fost ca ziua urmatoare copilul meu urla de foame. Din fericire s-a intamplat ca in ziua aceea sa fie de garda o asistenta care si-a dat silinta sa ma ajute si mi-a sugerat sa reluam suplimentarea cu lapte praf pentru ca bebe facuse si icter, iar deshidratarea il punea in pericol. Tot ea mi-a sugerat sa folosesc pompa de san ca sa deschid toate canalele doar doua fiind deschise atunci. In mod normal ar fi fost suficient sa pun bebelusul cat mai des la san, dar cum mergeam la alaptat o data la 3 ore, procesul a fost intarziat. Am plecat plangand de necaz. Nu doar ca ratasem startul, dar riscam sa stric si picul de noroc pe care il aveusesem, plus ca bebe era nemancat ceea ce era de nesuportat. Un ajutor important a fost ceaiul pentru stimularea lactatiei pe care am inceput sa il beau chiar a doua zi dupa operatie, dar nu plicuri, ci plante:anason, chimion si fenicul pe care le-am infuzat impreuna si am baut pana cand “a venit laptele”. Am folosit si pompa de san, desi nu ieseau decat cateva picaturi, iar ziua urmatoare m-am trezit cu sanii plini, insa am facut ceea ce se numeste “furia laptelui”, adica sani angorjati, durerosi si, in cazul meu, o stare de subfebrilitate. Partea buna era ca de data asta copilul satura si nu a mai fost nevoie de lapte praf.

Recomnadarile lui Jack Newman .In capitolul “Mameloane dureroase” Newman indeamna mamele ca in primul rand sa corecteze pozitia la san pentru ca mameloanele dureroase nu sunt deloc normale, cu alte cuvinte sa tratam cauza mai intai, iar ca tratament este recomandata lanolina. Apoi, ca solutii pentru sanii angorjati ar fi ca inainte de a alapta sa se scoata, manual sau cu pompa, suficient lapte penrtu a detensiona sanul si aplicarea unei presiuni inverse pentru a “inmuia mamelonul”, iar beblusul sa se poata atasa la san. O alta posibila solutie ar fi comprezele cu frunze de varza zdrobite usor, dar nu exista explicatii stiintifice pentru efectul lor.

Experienta mea. Am cerut ajutorul unei asistente pentru ca sanii se angorjasera mai tare, simteam o multime de noduli si erau foarte fierbinti, iar ea mi-a spus ca trebuie sa golesc sanii si mi-a dat pompa electrica. De data asta chiar iesea lapte, dar mi-a facut rani adanci la ambii sani ceea ce mi-a ingreunat foarte mult alaptarea. Ranile erau adanci si strigam inabusit de durere de fiecare data cand alaptam. Pentru ragade in maternitate ni s-a indicat Garmastan sau Bepanten, dar dupa folosirea ambelor unguente este necesara spalarea mamelonului cu apa si sapun. Am folosit si eu Garmastan pe care il primisem de la o prietena, dar l-am alternat cu lanolina, iar dupa cateva zile am ramas doar cu lanolina care s-a dovedit foarte eficienta, mai ales ca nu mai pierdeam timp cu spalatul(bebe papa din ora in ora, practic era tot un du-te-vino). M-am straduit mult sa corectez pozitia la san si s-a dovedit a fi mai greu decat ma asteptam, bebe nu avea rabdare de fiecare data, plangea, se agita si tragea si mai tare de san, iar fara ajutorul sotului meu care il linistea de fiecare data inainte de a-l pune la san, ar fi durat foarte mult.

Sanii angorjati si durerosi mi-au dat mult de furca, mai ales ca fiind atat de inflamati, cu greu puteam sa il atsez pe bebe, asa ca am  incercat mai tot: am muls putin inainte de alaptat sa detensionez sanul, dar a fost destul de greu pana am deprins “miscarea” si, evident pana reuseam eu sa detensionez sanul, bebe era deja mai mult decat tensionat. Cel mai mult m-au ajutat insa dusurile calde-fierbinti inainte de fiecare alaptat, sfatul pe care l-am primit de la cumnata mea si ii sunt foarte recunoscatoare. Nu numai ca dreneaza laptele si dupa dus incepea sa curga singur, dar ma si relaxa si ma inviora in acelasi timp(aveam restante mari la capitolul somn). Am mai primit si sfaturi care m-ar fi putut “scapa de lapte”: dusurile reci dupa alaptat(indicate  pentru intarcat) sau golirea sanului dupa alaptat. Alaptatul e ca la piata:cat se cere, atat se produce, bebe nu reusea(si nici acum nu reuseste) sa goleasca sanul pentru ca dupa 10 minute de supt obosea si adormea; daca as fi golit sanul manual sau cu pompa rezultatul ar fi fost un san la fel de plin in urmatoarea ora, asa ca as fi “muncit” in zadar; fluxul de lapte se regleaza in timp.

Un alt sfat care m-a ajutat pe mine, nu se regaseste in ghid, a fost ca la 5 minute sa schimb sanul pana cand bebe se satura. Rezultatul a fost ca sanii se echilibrau, in plus de fiecare data cand schimbam sanul bebe se trezea si, incet,  incet, a inceput sa manance mai mult si, bineinteles, sa doarma mai mult.

Din categoria sfaturilor “periculoase” este si acela  de a bea ceai de anason, chimion si fenicul pentru a diminua colicile bebelusului. Cum ideea de colici ma ingrozea de dinainte de a naste, auzisem povesti cu plans neconsolat timp de 3 ore, m-am pus numaidecat de baut ceai, acelasi ceai care stimuleaza lactatia folosit si pentru a mari cantitatea de lapte acolo unde este cazul. Bineinteles, a doua zi m-am trezit cu o noua “furie a laptelui” de data aceasta si mai urata: febra 39.5, frison, dureri in tot corpul, sani mult mai durerosi ca prima data. Recunosc, a fost un moment in care am fost la un pas de depresie si doar dorinta foarte mare de a alapta si sprijinul sotului m-au facut sa merg inainte si sa nu ii dau lapte praf. Stiu, suna urat, dar imaginati-va ca de fiecare data cand copilul plangea de foame sau manca, eu plangeam de durere. Sunt foarte recunoscatoare tuturor celor care m-au sprijinit, mai ales sotului meu, fara de care nu as fi reusit sa alaptez exclusiv, din ziua in care am plecat din maternitate pana in prezent si sper din suflet sa dureze cat mai mult pentru ca, trecand peste toate durerile si greutatile, alaptarea este una dintre cele mai frumoase experiente din viata de mamica. Legatura dintre noi doi este unica si sentimentul de siguranta si iubire pe care il oferi bebelusului in timpul “mesei” este inegalabil, plus toate beneficiile pentru sanatatea amandurora pe care nu cred ca e cazul sa le amintesc. Incurajez cat mai multe viitoare mamici sa se informeze si sa se inarmeze cu rabdare de fier si perseverenta pentru ca efortul merita deplin, nu exista formula de lapte praf care sa egaleze laptele mamei, in plus timpul petrecut cu sterilizatul biberoanelor si prepararea laptelui il puteti folosi in alt scop.

Accesorii care m-au ajutat. In primul rand pompa de san manuala m-a ajutat pe mine, dar cunosc si persoane care s-au descurcat foarte bine cu pompa electrica, insa nu va grabiti sa dati sume mari pe ele, exista si variante mai putin costisitoare.

In al doilea rand, cred ca cea mai buna investitie au fost camasile de noapte si sutienul speciale pentru alaptat. Cine le-a inventat merita un premiu! Am cautat si pijamale si sutien de alaptat in multe magazine si nu am gasit mare lucru, iar preturile mi s-au parut mari. Intamplator am gasit siteul mamialapteaza.ro si pentru prima data am comandat haine online si am fost foarte multumita de produse. In maternitate nu am putut sa le folosesc fiind obligata sa port camasa lor la alaptat, dar acasa s-au dovedit extrem de utile. La capitolul accesorii trec si absorbantele de san pe care le folosesc si azi pentru ca fluxul de lapte nu s-a reglat inca si daca bebe doarme mai mult ma trezesc cu hainele ude de lapte ceea ce nu e tocmai placut, sa nu mai vorbim de iesirile la cumparaturi, medic, etc. unde e neaparat nevoie de ele.  Eu am cumparat si protectiile de mameloane, desi in ghid nu sunt deloc recomandate, dar am zis sa fiu pregatita, insa mi-a fost teama sa le folosesc, asa ca stau bine in cutie.

“Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman ” abordeaza insa mult mai multe probleme si capitole legate de alaptare, dar eu m-am rezumat strict la problemele de care eu m-am lovit si solutiile care mai ajutat pe mine, atat cat s-a putut in contextul unei nasteri intr-o maternitate de stat din Romania care, culmea, are titlul de “Spital prieten al copilului” care respecta cei 10 pasi in alaptare. Ce ironie, nu? In sfarsit, mai jos am pus o fotografie a cuprinsului ca sa va faceti o idee despre ghid.

img_20170112_181727

Cam aceasta este povestea mea cu alaptatul si, dupa cum spuneam si mai sus, imi doresc sa continue mult timp pentru ca beneficiile sunt multiple, atat pentru bebe, cat si pentru mine si mi-am dorit mult sa scriu despre ea pentru ca, din pacate, multe mame renunta sa alapteze din cauza greutatilor intampinate pentru ca nu stiu unde sa ceara ajutor, iar daca au unde, de multe ori sfaturile primite nu sunt tocmai folositoare. Este foarte importanta informarea inainte de a naste si sustinerea din partea celor din jurul nostru.  Pe youtube sunt multe filmulete care va pot ajuta, insa eu le recomand pe cele de pe siteul breastfeedinginc.ca care aplica ideile dr.Jack Newman. O alta modalitate, mai putin cunoscuta, de a obtine ajutor, este din partea consultantilor in alaptare, Mara Popescu fiind unul dintre cei mai cunoscuti. Sper sa fie de ajutor sfaturile din experienta mea si urez mult succes tuturor mamicilor! Sa aveti pitici  sanatosi si voinici!

Conceptul continuum sau “lasa-l sa stea in brate!”

 

┬á ÔÇ×Mi-ar fi rusine s─â recunosc ├«n fa┼úa indienilor c─â acolo de unde vin, femeile nu se simt capabile s─â-┼či ├«ngrijeasc─â copiii p├ón─â nu citesc instruc┼úiunile scrise de vreun str─âin ├«ntr-o carte.ÔÇŁ

…mie nu imi este rusine sa recunosc , in fata oricui, faptul ca m-am vazut nevoita sa caut informatii despre cresterea copilului. De ce? Simplu! Pana in momentul in care am hotarat ca vreau un copil, nu am dat prea multa atentie acestui aspect, desi meseria mi-a oferit nenumarate ocazii de a experimenta atributiile unei mame si ma simt foarte norocoasa din acest punct de vedere. Cu toate acestea, nu a fost suficient pentru ca ceea ce eu am experimentat a fost cu copii de peste 1 an, ori pana la 1 an e cale lunga si mamicile stiu despre ce vorbesc.:-) Plus ca intre a fi mama si a inlocui pe termen scurt prezenta mamei este o diferenta uriasa.

Asa se face ca din moment ce am ramas in concediu mi-am acordat timp sa ma antrenez pentru meseria de mamica. Cum puteam sa fac altfel decat citind si studiind probleme legate de cresterea copiilor. Asadar, am inceput prin a “scotoci” siteuri, bloguri, vloguri pana cand am realizat ca sfaturile era contradictorii: puteam fie sa am un program strict de masa, somn pentru copil, fie sa il hranesc la cerere si sa il las sa doarma cand va considera dansul, ba chiar as putea sa il leg de mine asa incat sa aiba acces nelimitat la tot ce i-as putea eu oferi. Una peste alta, ajunsesem sa ii dau dreptate bietului Nastratin cand a hotarat sa puna roti cuptorului sa il poata aseza dupa cum considera fiecare vizitator. Asa am ajuns sa caut┬á surse de informatii sa vad daca ma vor convinge cum anume sa procedez si prima pe care am studiat-o este┬á cartea “Conceptul continuum” de Jean Liedloff, o carte aparuta in 1975. Cartea are la baza experienta autoarei in jungla sud-americana si observarea directa a tribului de indieni Yekuana. Autoarea observa o diferenta majora in felul in care indienii isi ingrijesc si cresc copiii si modul in care acest aspect se reflecta in comportamentul copiilor. Femeile Yekuana isi poarta bebelusii in permanenta in brate, acestia avand posibilitatea de a se atasa la san atunci cand le este foame. Nefiind nevoiti sa planga pentru a fi alaptati, copiii sunt mereu linistiti, in timp ce mamele isi pot continua linistite activitatile zilnice. Acelasi lucru se intampla si atunci cand au nevoie sa fie dezmierdati: mama se opreste din taiat legume pentru mancare si isi alinta cu drag copilul de la primele semne evitand plansul plin de suparare al bebelusilor care de obicei impune minute in sir de leganat pentru a fi linistiti. Bebelusii dorm alaturi de parintii si fratii lor avand acces in permanenta la san si dezmierdarile mamei, iar parintii nu sunt nevoiti sa se trezeasca de tot pentru a linisti copilul de cate ori este nevoie. Rezultatul acestor practici este ca la finalul perioadei “in brate”, perioada careia fiecare copil ii pune capat atunci cand se simte pregatit sa exploreze lumea, copiii sunt linistiti, asculatori, in deplina armonie cu familia. Mai mult, luand parte, pasiv, la toate aspectele si practicile tribului, ei sunt pregatiti deja sa ia parte activ la acestea, atunci cand vine vremea. Exemplul cel mai bun in acest sens este al baietilor care de la varste fragede trag cu arcul fara sa se raneasca. Sau al copiilor care se joaca langa groapa adanca sapata de barbati fara sa cada in ea, iar parintii nu se tem pentru siguranta copiilor. Autoarea subliniaza importanta respectarii acestei perioade, “in brate”, ea fiind practic o continuare a vietii din uter a copilului care nefiind pregatit pentru viata din afara uterului are nevoie de mama lui, singura fiinta pe care a cunoscut-o “din interior”.

Fiecare termina┼úie nervoas─â de sub pielea lui proasp─ât expus─â t├ónje┼čte dupa ├«mbr─â┼úi┼čarea a┼čteptat─â, ├«ntreaga lui fiin┼ú─â, specificul a tot ceea ce este el, conduce spre a fi purtat ├«n bra┼úe.

atentie-mamici-la-capcana-copiilor-care-cer-sa-fie-luati-in-brate-rasfatul-nu-este-doar-un-mit-specialistii-explica-de-ce-126317

Cartea vine ca raspuns al practicilor┬á din Anglia care promovau “plansul controlat”, copilul fiind lasat sa planga pana adoarme daca a fost hranit, schimbat si nu manifesta vreun simptom de boala. Consecinta acestor practici, de ignorare a plansului bebelusilor daca au primit toate ingrijirile, afectandu-le atat relatia cu parintii, copiii fiind neascultatori, agitati si irascibili de cele mai multe ori, cat si emotional, majoritatea manifestand probleme de comunicare si gestionarea emotiilor.

Atentie insa la toate aspectele!

  1. Femeile Yekuana isi continua activitatile zilnice in aceeasi masura ca si inainte de venirea bebelusului: fac mancare, spala haine, cara apa pe poteci abrupte, toate acestea cu bebelusii in brate.
  2. Bebelusul Yekuana are contact cu toti membrii familiei, vecinilor, rudelor, etc. De ce este important acest aspect? In contactul cu ceilalti membrii ai comunitatii bebelusul are parte in permanenta de experiente care il ajuta sa descopere lumea, iar membrii comunitatii la randul lor, au posibilitatea de a se obisnui cu noul membru, de a-l accepta si integra. Parintii raman persoane de referinta in viata copilului, dar si ceilalti contribuie cum pot la cresterea si educatia lui.

Am subliniat aceste aspecte pntru ca ideea acestei carti a fost gresit preluata si inteleasa de majoritatea parintilor, care au inteles ca perioada “in brate”, despre care vorbeste autoarea ,inseamna centrare pe copil si nimic altceva. Cu alte cuvinte copilul devine cel care ofera actiunea, iar parintii se bucura de acest aspect pasiv, pe rand:in timp ce unul ingrijeste copilul, celalalt se ocupa de treburi, iar rezultatul acestor practici este sintetizat foarte bine in carte.

Un p─ârinte concentrat pe copil nu numai c─â poate ajunge plictisit, ┼či plictisitor pentru ceilal┼úi, dar are toate ┼čansele s─â ofere o ├«ngrijire incomplet─â. A┼čtept─ârile unui bebelu┼č┬á sunt de a lua parte la via┼úa unei persoane active, ├«n contact fizic constant, martor la diferitele experien┼úe pe care le va avea mai t├órziu ├«n via┼ú─â. Rolul lui c├ót─â vreme se afl─â ├«n bra┼úe este pasiv, cu toate sim┼úurile deschise. Ocazional se bucur─â de aten┼úie direct─â, pupici, g├ódilituri, arunc─âri ├«n aer ┼či altele.

In realitate, autoarea subliniaza clar necesitatea unei vieti active, cu nenumarate prilejuri  de a experimenta si invata in situatii diverse si, mai ales, importanta corectarii comportamentelor de fiecare data cand este nevoie. In carte este dat exemplul unui copil mic care isi face nevoile in casa, iar parintii il dau afara pentru gestul facut. Copilul nu se simte esclus, ci gestul facut de el este penalizat de familie.

Permisivitatea ├«i priveaz─â pe copii ├«n mod constant de modele de via┼ú─â adult─â, unde s─â-┼či poat─â g─âsi locul ├«ntr-o ierarhie natural─â a experien┼úei mai multe sau mai pu┼úine; unde ac┼úiunile lor de dorit sunt acceptate ┼či ac┼úiunile nedorite sunt respinse, ├«n timp ce ei ├«n┼či┼či sunt ├«ntotdeauna accepta┼úi.

Ce am inteles eu din toata povestea?

  1. Bebelusul are nevoie sa stie ca plansul lui, singura lui modalitate de a comunica, este auzit si inteles de noi, mai ales de mine, mama lui, care l-am purtat in burtica 9 luni.
  2. Copilul are  nevoie sa participe la tot ceea ce se intampla in viata noastra: pregatitul mesei, curatenia, masa, plimbarile, etc. In egala masura are nevoie de contact cu ceilalti membrii ai familiei si ai comunitatii.
  3. Fiecare copil isi alege momentul in care se simte pregatit “sa coboare din brate si sa exploreze” atunci cand este pregatit, iar eu trebuie sa fiu pregatita sa imi “inving” temerile.
  4. Deprivarea copilului de toate cele expuse mai sus are atat consecinte imediate, cat si pe termen lung.

Va invit cu drag sa cititi cartea, chiar daca aveti deja copii, intrucat cele scrise de mine mai sus reprezinta un rezumat al intregii carti si o viziune proprie asupra ei, iar autoarea ofera explicatii pe larg asupra ideilor expuse, dar si posibile solutii pentru parinti. Cred ca fiecare mamica sau viitoare mamica are ceva de invatat, iar a invata este benefic tuturor, indiferent de varsta.