Zece

Zece intamplari ciudate si-o minune

Te-au adus in casa!

Azi avem zece luni de cand ne cunoastem, asa fata-n fata! Eu te stiam mai demult, dar si mai bine ma stiai tu! Nu ne intalnisem fata in fata, ca sa spun asa. 

Stii, dimineata de azi imi seamana cu cea de acum zece luni. Rece si innorata. Tu ai luminat-o si ai incalzit-o. M-ai privit pe jumatate si ai risipit furtuna. Ti-am simtit obrazul cald si am atins cerul. Mi-ai simtit buzele iubitoare si ti-ai oprit plansul. Ca si azi. 

Cum poate un om sa risipeasca supararea altuia doar cu un sarut? Trebuie sa fie mama! Cum poate un om cu un zambet sa lumineze cerul altuia? Trebuie sa fie copilul lui!

Nu stiu cand au trecut zece luni….Cand te-ai ridicat? Cand ai pornit? Cand am crescut? Impreuna. Am crescut impreuna! Privesc in urma si realizez ca eu de azi sunt cea mai buna versiune a mea. Si ar mai fi de îmbunătățit…ce bine ca esti sa cresti din mine un om mai bun!

Tu cresti si imi pari mai mare decat mi-as fi inchipuit! De acum stii sa te faci inteles! Mai ales cand Nu vrei! De acum poti sa ajungi unde vrei! Singur! In picioare, de-a busilea, combinate, te descurci! Curand ai sa imi spui chiar tu ca Esti Mare! Si-ai sa-mi arati ca poti Singur! Oare ce-am sa fac eu? Am sa te admir si am sa te iubesc!

Andrei creste
Andrei la 10 luni

La multi ani, dragul mamei!  Sa iti fie zilele senine, cu fericire si multa iubire!  Sa ai sanatate si spor in toate!

Cu dragoste, 

Mama❤

Advertisements

9 luni

Dragul meu,

Au trecut 9 luni de cand se implinisera deja 9 luni si tu nu mai veneai…

9 luni te purtasem cu mine pretutindeni si in care ai fost martorul fericirilor, tristetilor, implinirilor si dezamagirilor.

9 luni in care iubisem neconditionat o fiinta al carui chip nu il cunosteam.

9 luni in care te-am atins din exterior, iar tu imi raspundeai cu nenumarate lovituri pe care le simteam ca niste valuri. La inceput mici de tot, apoi din ce in ce mai mari.😊

IMG_20161108_213826

Te privesc acum, cand dormi linistit langa mine si imi pare ca timpul trece nederept de repede. Ma chinui sa pastrez fiecare particica din omuletul de acum facand zeci de fotografii  si filmulete.

Zilele acestea ai inceput “curatenia”. Te ridici cu atentie tinandu-te de comode si scoti din ele tot ce poti. Ca dupa razboi arata casa noastra! Si inca nu ajungi peste tot! Eu ce crezi ca fac? Te urmaresc cu atentie si ma amuz mai ceva ca la o comedie! Cu miscarile tale stangace, cazaturile, incercarile nereusite si scancetele de neputință esti haios foc!

Cel mai mult ma bucur de sunete! Cat de multe ai inceput sa scoti! Si cati decibeli au! Cateodata nu rezist tentatiei si te acompaniez si eu! Mai mereu adica!😉

Esti minunat, dragul meu! Te iubesc in fiecare zi mai mult!

La multi ani cu sănătate,  fericire si noroc!

Cu dragoste,

Mama

Andrei si comoda

Prima vacanta cu Andrei

Tanjeam la vacanta de muulta vreme si pana a venit ziua mult asteptata a durat parca o vesnicie.  Initial vroiam să mergem la munte fiindca ne temeam de enteroviroze, căldura sufocanta si aglomeratia ingrozitoare. Pediatra lui Andrei ne-a facut sa ne razgandim cu o singura propoziție insotita de mimica unui copil: “Duceți-l si pe el la mare!” Si asa a inceput aventura!

Prima vacanta cu bebe

Am facut rezervarea din timp, ne-am împachetat cu grija si atentie “casa”, ne-am inarmat cu optimism si putine asteptari si am pornit la drum. Din motive tehnice,  Andrei nu a dormit prea bine, asa ca  am ajuns la destinație gata obosiți. Ne-am cazat si…somn!

Primul contact cu marea a fost magic! Am retrait aceleasi sentimente minunate ca atunci cand am vazut pentru prima data marea. Era de o incantare molipsitoare! A studiat cu atentie nisipul, apa, oamenii si apoi ne-a privit incantat. Si-a afundat piciorusele grasalane in nisipul fin miscand in sensul acelor de ceasornic degetul mare si privind cu gurita întredeschisă marea care isi spargea valuri mici de țărm. A păsit cu incredere pana la nisipul ud si a lasat apa calduta sa ii scalde picioarele. I-a placut mangaierea ei racoroasa si a ramas acolo pana am hotarat sa ne așezăm pe cearșaf. Ii placeau sunetele de tot felul pe care nu le mai auzise asa ca dintr-o data se trezi si el sporovaind in fel si chip. Ce ti-e si cu marea asta! Dezleaga limbile mai ceva ca vinul! 

Am ramas pe plaja pana la asfintit și apoi am pornit sa mâncăm. Andrei a abandonat carutul repede, asa ca l-am pus in Marsupi si in scurt timp a adormit. La restaurant s-a comportat in limita unei crize de erupție dentara: a plans, a fost mofturos, asa ca am mancat pe rand si ne-am intors la hotel. Din fericire, urmatoarele iesiri la restaurant nu au mai coincis cu durerile, asa ca a fost vesel, sociabil si extrem de vorbaret ceea ce i-a atras o mulțime de admiratori. In schimb,  intoarcerile la hotel s-au lasat cu suparare mare si apoi somn! In carut sau Marsupi. Daca n-ar fi fost Marsupi am fi fost pierduti! Fara el nu am fi avut plimbari linistite dimineata si seara pentru aerosoli. Si nici nu ne-am fi incumetat sa batem drumul pana la Valea Pescarilor unde am mancat cel mai delicios peste proaspăt sau pana in celalalt capat al stațiunii ca sa luam cina La Stefan ca si anul trecut cand Andrei ne insotea in burtica. 

Vremea a fost perfecta! A doua zi au fost ceva nori si un pic de vant, dar numai bine de stat la plaja cu bebe. Evident, cu tricou UV si crema SPF 50 in fiecare zi. I-as fi luat costumul UV, dar ar fi trebuit să il tin fara pampers si nu prea mi-a suras ideea, asa ca i-am pus in strat generos de crema pe picioare si am stat asa.  In apa l-am bagat doar cu picioarele si manutele. Nu am vrut sa risc! 

Vacanta in trei mi s-a parut minunata, extenuanta si relaxanta deopotriva. Stiu, se contrazic termenii, dar cam despre asta e vorba in mamicie:despre contraste! Depinde si de firea fiecaruia! Eu sunt destul de panicoasa de fel, asa ca mi s-au parut grele anumite momente.

In aceasta vacanță a fost despre tati si Andrei. Am facut un pas in spate si le-am oferit spatiu si timp de reconectare. Tati se implica mereu, dar jobul si cateva proiecte de acasa i-au taiat considerabil din timpul cu Andrei, asa ca in vacanță i-am lasat sa se descurce.  Nu, nu am stat linistita la plaja si nici nu am recuperat somnul din cauza durerilor de dintisori pe care doar titi reusea sa le calmeze asa ca am fost mereu impreuna. Toti pentru unul si unul pentru toti! Ca cei trei muschetari!

Asa a fost prima noastra vacanta in trei si am tinut neapărat sa astern primele impresii. E adevărat cum spune majoritatea: e vacanta lui! A copilului! Nu seamana deloc cu vacanțele noastre de odinioara, dar nici viata nu mai e aceeasi, de ce ar fi vacantele? In definitiv, schimbarea e in esență și oricât te-ai stradui sa crezi ca vacanțele mai pot fi “ca inainte”, nu iti iese: intre doua iesiri tot dai un telefon acasa sa vezi ce face ala mic! Noi ne-am trait vacanțele cu muulta distractie! Acum e despre el. E despre noi: Cei trei muschetari!😎

7 luni ca 7 zile

Dragul meu,

  Timpul se contracta! Cand iubesti nemasurat, cand te trezesti  cu zambetul cel mai drag in fiecare dimineata, cand descoperi fiecare particica din lumea asta cu ochi neinchipuit de curiosi, cand nu te mai saturi sa vezi doi dinti si sa ii masori de fiecare data, cand admiri fiecare gurita murdara de mancare si fiecare reactie la “degustare”,  cand admiri curiozitatea si incapatanarea de a explora fiecare masa, scaun, carte sau orice alt obiect.

 In general,  cand esti fericit, timpul se contracta si simti ca au trecut 7 zile cand de fapt au trecut 7 luni. Ai trecut intr-o etapa noua, copil iubit, si imi doresc sa fii sanatos si fericit ca acum. Sa te bucuri la fel de zgomotos, sa mananci la fel de caraghios(poate un pic mai mult😊), sa te joci cu la fel de multa insufletire, sa cercetezi cu aceeasi incapatanare, sa cresti mare, sanatos si norocos!

Tare mi-ar fi placut sa termin textul acesta de ziua ta, dar, vezi tu, timpul se contracta si cand pregatesti feluri de mancare, cauti retete si informatii, speli un omulet de cel putin trei ori pe zi, il schimbi de cel putin tot atatea ori, il alaptezi, il adormi si ii veghezi parte din somn, ii faci jocuri si jucarii, il plimbi si cate altele pe care le stiu mamele. Incerc din rasputeri sa imi respect planurile, doar ca uneori socoteala mea nu se potriveste cu a ta si mami iese pe minus. Nu-i bai, recupereaza, dar in timp! Acelasi timp despre care e vorba mai sus!

La multi ani,  puiul meu!

Cu toata dragostea, 

Mama❤

Unde se duc scarile rulante?

La multi ani,  copilul meu! La multi ani, copii!

1 iunie a capatat o semnificatie aparte pentru mine in urma cu 8 ani cand intram cu inima cat o boaba de mei pe usa primei gradinite unde am predat. Anul acela am sarbatori pentru prima data aceasta zi frumoasa  si m-am straduit cat am putut sa fie cat mai speciala(sora mea si sotul si-au dat licenta in animatie atunci. Si acum se intreaba Mihai cum l-am convins sa “faca pe clovnul”😄) Pana atunci nu sarbatorisem fiindca toata copilaria mi-am dorit sa fiu mare, abia in ultima zi de liceu am realizat cat de multe am piedut in goana mea dupa maturitate. Cineva acolo sus a tinut insa cu mine si mi-a dat sansa de a retrai copilaria alaturi de copiii minunati pe care i-am crescut cu drag.

Acest 1 iunie este insa despre el. Despre baietelul meu minunat care azi implineste 6 luni. 6 luni in care m-am intrebat zi de zi cat de mult voi ajunge sa il iubesc fiindca in fiecare zi simteam ca il iubesc si mai mult. Uneori simt ca o sa imi plezneasca inima de iubire, drag si mandrie. Aceasta parte a copilariei lui este delicioasa! Ma topesc la fiecare zambet, chicot, miscare sau planset. Ii sorb miscarile stangace si curiozitatea netarmuita. Concentrarea si atentia deosebita cu care priveste pisicile, cateii, copiii care se joaca si tot ceea ce misca ma fac sa zambesc de fiecare data.  Azi intentionam sa sarbatorim, dar dupa ce isi face somnul de amiaza si va lua prima lingurita de mancare solida. Abia astept sa ii vad mocuta haioasa!  La multi ani, copil frumos si drag! Sa iti fie copilaria presarata cu zambete si iubire; cu prieteni buni si veseli, cu descoperiri si intamplari minunate! Sa te bucuri de copilarie, dragul meu, caci va trece atat de repede si ar fi pacat sa nu iti umplii sufletul cu amintiri frumoase care iti vor fi alinare de fiecare data cand vei avea nevoie!

La multi ani,  copii frumosi! Sa aveti o zi minunata!😊

Prima joaca pe covor

Pastele ca o invatatura

Cand ma gandesc la Paste imi navalesc in minte o multime de amintiri cu mine si sora mea in copilarie ajutand sau  incurcand de cele mai multe ori pregatirile pentru sarbatoare. Mie imi placeau cel mai mult pregatirile din bucatarie, asa ca biata mamaie se incurca de mine incercand sa framante cozonacii si sa imi raspunda la muuulte intrebari. In cele din urma isi pierdea rabdarea si ma trimitea sa ajut la treburile de afara. Tata imi dadea pensula si galetusa cu var si cateva ceasuri scapau de mine fiindca aveam o multime de pomi care isi asteptau “inoirea”. Lucram cu totii de dimineata pana seara, iar mama ramanea pana dimineata sa termine pregatirile uneori.  In ziua de Pasti eram cu totii obositi, tristi si plictisiti. Pe atunci nu intelegeam de ce fiindca participam ici-colo, fara prea multa obligatie, acum insa am inteles.

 Anul acesta a fost primul Paste cu Andrei si, bineinteles, am incercat sa pregatesc totul ca odinioara fara sa iau in calcul ca timpul “mamei e comprimat”. Ca din 10 ore trebuia sa scad timpul de alaptat, plimbarea, joaca, schimbatul si somnul lui Andrei  si uite asa raman cateva minute trase de par pe zi pentru toate pregatirile. Nu-i bai, vine mama! mi-am spus si m-am apucat de treaba. Intre timp lui Andrei i s-a inflamat gingia, asa ca noptile au fost pline de treziri si zilele presarate cu “maraieli”. Dar nu, nu am renuntat: facem curatenie, cumparaturi, oua rosii, cozonaci, tiramisu cu capsuni, ciorbita si ceva mancare la cuptor! Am reusit totul, mai putin ciorbita si mancarea. Dar cum? Alergand din bucatarie (unde era prea cald pentru copil) la Andrei caruia ba ii era foame, somn si “nu vrea cu mine”(mamaie sau tata), ba “nu stiu ce are!!”. In ziua de Paste mama a plecat acasa cu treburi, sotul la serviciu, tataie la biserica, asa ca am ramas doar noi doi, eu lipsita de puteri si aproape racita si Andrei care, influentat de starea mea, a devenit si el destul de agitat. As fi stat sa zac asa, toata ziua, dar cum langa mine omuletul se “plangea” de plictiseala mi-am adunat cele cateva puteri si ne-am reluat rutinele cu joaca, papat, schimbat, plimbat pana seara cand ni s-a alaturat si tati. Ne-au trebuit cateva zile sa ne revenim si m-am convins ca aceste “iesiri din ritm” nu ne fac prea bine si am tras si niste invataturi pe care vreau neaparat sa le scriu, nu cumva sa le uit.

  • Nu ma apuc de prajituri daca sunt obosita. Chestiunile astea dulci “simt” oboseala si starea de spirit si cand ai mai mare nevoie, nu “ies”.
  • Nu ma mai apuc de doua sau mai multe treburi deodata! Ori nu iese nimic, ori iese doar una!
  • Nu mai pregatesc atat de multe cand stiu prea bine ca suntem cativa sau doar noi doi. Aruncam prea multe!
  • Nu ma mai supar cand nu reusesc sa fac tot ce am pus pe lista. Supararea face riduri!
  • O sa ma concentrez asupra a ceea ce conteaza: o stare buna fizica si psihica, momentele cu cei dragi, iubirea, zambetele!!!
  • Si, cel mai important,  ma voi concentra asupra adevaratei semnificatii a acestor sarbatori. Fara complicatii!

Stiu ca exista gospodine desavarsite care fac prajituri minunate, mancaruri alese si o curatenie exemplara singure si nu ma astept sa inteleaga. E un articol pentru noi, cei imperfecti, care incercam, gresim, reluam si invatam.♡😊

Andrei
Baby Bunny

Portret si Autoportret

Dragul meu,

M-am trezit de dimineata fiindca te foiai foarte tare si, desi tare as mai fi dormit, m-am trezit. Stii, cand erai mic, adoram sa te privesc dormind. Emanai liniste si gingasie si imi placea sa ma umplu de ele. Te mai privesc si acum, dar de ceva vreme imi place sa te privesc treaz. Sa iti analizez fiecare miscare, fiecare gest. Esti delicios!

Cu obrajii grasalani si bucalati care inconjoara nasul mic si carn, cu gurita mica desenata perfect care se tuguie de fiecare data cand te uiti atent desenele de pe bluzele mele, aceeasi gurita se intinde larg descoperind gingiile stirbe sau se arcuieste in jos de suparare facandu-se una cu barbita mica. Iar ochii… ochii sunt plini de viata si scantei. Se umplu de lumina cand esti vesel si de lacrimi mari cand ma iau cu cate-o treaba si intarzii la chemare. Mi se face inima mica si iti cer iertare de fiecare data. Sprancenele tale, dragul meu, au cele mai expresive miscari, martore ale atator zambete, uimiri si descoperiri. Toate miscarile stangace se contureaza din ce in ce mai mult, iar manutele grasalane si delicioase se indeasa curioase in fiecare obiect care se intrezare in fata ta. Le prinzi cu o curiozitate aproape egala unui om de stiinta si imediat si trimiti la centrul de control: gurita. Toata fatuca mica si expresiva e inconjurata de o gramada de par. O parte din el ti-a cazut asa ca te-ai ales cu o frizura de punk-ist(cum zice tataie😊) si cea mare placere al lui tati e sa te “coafeze” dupa fiecare baita. Fiecare frizura noua e apoi imortalizata in cateva zeci de fotografii de care ne amuzam copios de fiecare data. Cele mai active sunt insa piciorusele. Ca “fac bicicleta”, “alergi sau pur si simplu impingi vreun obiect la care reusesti sa ajungi”, grasalanele au o viteza uimitoare. Esti delicios de frumos si dragalas si azi, zau, daca nu esti mai dulce decat tortul aniversar! Te ador, puiul meu!❤

Cu toata dragostea,

Mama👧

Azi e si ziua mea si m-am tot gandit cum va fi prima mea aniversare ca mamica…Ei, bine, ziua a inceput cu rutinele noaste din fiecare dimineata, dar cu acelasi sentiment placut ca in fiecare an. Mie imi plac aniversarile pentru ca dincolo de numarul care creste dupa ciclul firesc al vietii, aniversarea e despre mine si toti oamenii mei dragi si minunati care se gandesc la mine si ma surprind in fiecare an. Cum arat la 27 de ani msmica fiind? Desi e pranzul inca sunt in pijama! Nu stiu cum am facut,  dar nu am reusit sa ma schimb.😄E normal, in ultima vreme. Am ochii incojurati de cearcane mari, sunt nepensata, nemachiata, nepieptanata. Bine ca am reusit sa ma spal pe dinti si pe fata!Par nu prea mai am, cade cu duiumul in fiecare zi, desi ma straduiesc sa opresc procesul. Alaptez inca, deci sanii nu prea vor sa sfideze gravitatia si se indreapta cu repeziciune spre abdomenul brazdat de vergeturi adanci. Mda, nu fac parte din norocoasele care nu au nicio urma!Probabil de acum voi purta costum de baie dintr-o singura piesa! Sunt si neepilata! Am incercat sa fac operatiunea asta aseara, dar Andrei dormea deja de 2 ore si am zis sa prind si eu ceva somn, asa ca nu am mai pierdut vremea cu epilatul. E si asa destul de frig si nu o sa port fusta prea curand. Mai era ceva? Aaaa…nu m-am dat cu parfum, miros destul de puternic a lapte! Mi-a ramas ceva din anii trecuti: zambetul! Acelasi zambet larg de care cu gura pana la urechi fiindca omuletul meu ma face sa zambesc de multe ori pe zi si ii multumesc si azi mai mult ca ieri si mai putin ca maine!😊