Zece

Zece intamplari ciudate si-o minune

Te-au adus in casa!

Azi avem zece luni de cand ne cunoastem, asa fata-n fata! Eu te stiam mai demult, dar si mai bine ma stiai tu! Nu ne intalnisem fata in fata, ca sa spun asa. 

Stii, dimineata de azi imi seamana cu cea de acum zece luni. Rece si innorata. Tu ai luminat-o si ai incalzit-o. M-ai privit pe jumatate si ai risipit furtuna. Ti-am simtit obrazul cald si am atins cerul. Mi-ai simtit buzele iubitoare si ti-ai oprit plansul. Ca si azi. 

Cum poate un om sa risipeasca supararea altuia doar cu un sarut? Trebuie sa fie mama! Cum poate un om cu un zambet sa lumineze cerul altuia? Trebuie sa fie copilul lui!

Nu stiu cand au trecut zece luni….Cand te-ai ridicat? Cand ai pornit? Cand am crescut? Impreuna. Am crescut impreuna! Privesc in urma si realizez ca eu de azi sunt cea mai buna versiune a mea. Si ar mai fi de îmbunătățit…ce bine ca esti sa cresti din mine un om mai bun!

Tu cresti si imi pari mai mare decat mi-as fi inchipuit! De acum stii sa te faci inteles! Mai ales cand Nu vrei! De acum poti sa ajungi unde vrei! Singur! In picioare, de-a busilea, combinate, te descurci! Curand ai sa imi spui chiar tu ca Esti Mare! Si-ai sa-mi arati ca poti Singur! Oare ce-am sa fac eu? Am sa te admir si am sa te iubesc!

Andrei creste
Andrei la 10 luni

La multi ani, dragul mamei!  Sa iti fie zilele senine, cu fericire si multa iubire!  Sa ai sanatate si spor in toate!

Cu dragoste, 

Mama❤

Advertisements

Părinți linistiti, copii fericiti 

Scriu abia acum recenzia cărții dr. Laura Markham “Părinți linistiti copii fericiti ” din motive de “timp de mămică “. Scriu acum insa cand am mai multa nevoie de ideile revelatoare pe care le-am citit. Sa mi le reamintesc si fixez. E o perioada mai grea si aglomerata pentru noi, asa ca nevoita fiind sa ma descurc mai mult singura, am clacat. Colac peste pupaza tot in aceasta perioada Andrei isi afirma tot mai des “coltisorii de personalitate”. 

Vrea lingura! I-o dau! Nu o mai vrea! O retrag! Iar se intinde dupa ea in timp ce ii turuie gurita cine stie ce argumente.  Dupa vreo 5 incercari esuate, plansete si nervi am inteles ca vroia sa ia singur lingura!😤 

Si lista continua! Stiam ca undeva dupa colt e si aceasta perioada, asa ca mi-am comandat cartea in urma cu cateva luni si am citit-o cu sufletul la gura.

Cum sa nu iti sara țandara cand vezi o mogaldeața de om care mai ieri abia venea pe lume cum protesteaza de mama focului cand tu incerci sa ii pui scutecul, iar el are de escaladat patul? Cum? Ramai zen azi, maine, dar poimaine cand ai sa fii nemancata, nedormita, nevorbita, ce mai faci? Strigi ca copil! SAU faci ce spune dr. Markham:

1. Nu te lasa in situatia descrisa de mine mai sus, cu “Ne” in fata. Ai grija de tine! Sa ai mereu “paharul plin”. Daca te enervezi, ceva iti lipseste! Afla ce si rezolva indiferent ce ar fi! Ca sa poti avea grija de copil, mai intai ai grija de tine!

2.Regleaza-ti emotiile! Iti vine sa racnesti! Stop! Respira! Spune  rugaciune sau orice te ajuta sa te calmezi si ia-o de la capat!

3. Nu intra in lupta de putere! In fata ta e omuletul tau mic si neajutorat, nu dusmanul tau! Nu exista ineptie mai mare decat:”Eu te-am facut pe tine, nu tu pe mine!”. Cand va fi la liceu si o sa intre in gasca cu oameni nepotriviti, aminteste-ti ca TU l-ai invatat sa nu comenteze!

4. Conecteaza-te cu copilul! Ia-l la joaca, la trante, rasete, iubire! Mai ales cand tranteste farfuria pe jos sau ii da sora-sii cu cartea in cap! Iubeste-l cand merita mai putin, atunci are cea mai mare nevoie! Dupa aceea ii poti explica ce a gresit! Din pozitia de parinte iubitor! Nu de judecator!

5. Indruma, nu controla! Lasa-l sa gresasca! Lasa-l sa iasa cu tenesii, chiar daca afara e zapada! Nu ii spune :”Ai sa vezi ca am dreptate!” O sa degere de frig, numai sa nu auda :”Ti-am zis eu!”. Sugereaza-i sa isi puna si cizmele in rucsac, sa fie! Iti va multumi apoi si nu va raci!

6. Acorda-i Timp Special! O ora pe zi, saptamana sau cum ai tu timp, dar fixa sa fie, in care sa faceti ce vrea Copilul! Nu teme! Nu morala! Fix ce vrea el/ea! E momentul on care stie ca e important si ca totul poate fi Cum Vrea El/Ea.

7. Spune Nu cat de Rar poti. Dar spune cand e Nevoie! In limita siguranței si a bunului simț!  “Nu” se stie ca il atrage pe “Da” in cazul copiilor! Daca face o criza? Tipa, se tranteste? Il iei in brate, daca vrea, daca nu ii spui calm si bland ca ii intelegi supararea si e ok sa planga, iar tu vei sta langa el pana se linisteste. Nu il lasa Singur! Tie iti place sa fii singur si trist? Dupa ce se calmează explica-i de ce Nu se poate! Nu cand e suparat! Atunci nu te aude!

8. A suparat pe cineva? Nu il pune doar sa isi ceara scuze! De fapt nu il pune deloc!  Indruma-l sa isi repare gresala. Ajuta-l sa constientizeze ce a facut si indruma-l sa repare.. A lovit pe cineva? Lasa-l sa te ajute sa il pansezi, nu il izola! Il ajuti sa constientizeze ce a facut si ii dai sansa sa repare. Cum invata sa isi ceara scuze? Cand ii ceri tu lui scuze cand gresesti. Cand iti ceri scuze in general!

9. Alege iubirea! Indiferent ce va face, alege sa il iubesti! Nu il indeparta nici macar in gand! Esti cel mai important sprijin din viata lui!

10. Nici macar  nu te gândi ca e Rau! E al tau si ai pus in el tot ce aveai tu mai bun! Ca se comportă asa e si vina ta! Caut-o! Repara!

Cum vi se par ideile? Pe mine m-a facut sa inteleg cealalta parte a vorbei “Eu sunt parintele!”, aceea ca Eu trebuie sa il iubesc, respect, cresc, invat, ajut de fiecare data! Mai ales atunci cand pare ca nu merita! Ca atunci cand greseste e si vina mea, nu doar a lui! Ca a pedepsi nu rezolva nimic! Ca a indruma necesita rabdare si perseverență. Ca imi doresc un copil fericit, sanatos, independent si implinit! Ca va fi greu sa educ cu blândețe,  dar nu imposibil!  Ca doar Părinții linistiti au copii fericiti! Recomand cu drag! O mama care isi pierde usor rabdarea, dar se trateaza!

Începe  şcoala 

Maine incepe scoala si melancolică idealistă cum ma stiu, nu puteam sa nu scriu cateva randuri despre acest subiect. Mai ales ca si anul acesta sunt pe “tusa”. Nu regret nicio secunda ca am ales sa mai stau un an.  Cine poate creste mai bine copilul meu decat mine? Si lista cu schimbari pentru binele copilului meu e deschisa! Dar nu despre asta e vorba aici. Ci despre Începuturi. 

Când eram copil abia asteptam inceputul anului scolar.  Bine, la începutul vacantei imi doream sa tina o vesnicie. Vacanța.  Apoi incepeam sa ma plictisesc si incepeam sa “crosetez” vise cu noul an scolar. Întâi stabileam ce nu imi reusise cu un an in urma. Apoi imi fixam niste obiective. Evident ca nu constientizam ce fac. Era planul meu de actiune. Cumva imi proiectam Scoala Ideala. Imi placea la scoală,  dar aveam si suficiente aspecte de care ma cam ingrozeam. De pildă matematica.  Si testele. Si temele. Asa ca in Scoala asta Ideala a mea se facea ca eu eram “buna la matematica”, cumva reuseam sa termin temele “prin farmec” si la teste stiam intotdeauna raspunsurile.

Azi vad o mulțime de copii aproape depresivi ca Incepe Scoala. Cu tot cu părinți.  De fapt, nici nu stiu cine e mai ingrozit: copilul ori parintele? Stiu, e bolnav sistemul. E bucățele. Nici atunci nu era roz. Si atunci cum de abia asteptam scoala? 

Sa spun ca era cel mai palpitant lucru din viata mea? Da, spun! Nu imi e rusine sa spun ca in vacante in cel mai fericit caz ajungeam la mamaie. Doar sa am senzatia de vacanță. Plus celelalte lipsuri. Nu intru in detalii caci inca nu m-am vindecat de “trecut” si nu vreau sa transform articolul in “canapeaua psihologului “. 

Acasa la noi Scoala era preamarita. La Scoala te asteapta colegii si iti faci prieteni. Te asteapta Doamna. Cand termini Scoala va fi Bine. Ajungi Mare. Nu ca noi. Mamaie din curte ma asculta tabla înmulțirii si imi recita zeci de poezii. Invatate la Scoală. Ii era necaz ca fiind fata, părinții nu o mai lăsaseră la scoală.  Baietii aveau nevoie de Carte. Erau multi. Dar ei ii placea la scoală.  Mama avea un singur vis: sa ajung mai departe decat ea. Sa se mandreasca! Sa nu muncim din greu! Nu ca noi! Asa ne spuneau toti! 

Ce vreau eu sa spun cu toata sporovaiala? Că azi avem multe si vrem putine! Ca părinții trebuie sa stie ca fiecare idee a copilului e reflexia propriei gandiri. Copilul vede Scoala prin ochii părintelui. Cand parintele se strâmbă in fata Scolii, se strâmbă si copilul. De ce va mirati ca nu le place la Scoală?  Voua va place? Citesc acum o carte care mi se pare Revelatie “Părinți linistiti, copii fericiti”. Laura Makhram spune despre parinte ca e Steaua Polara a copilului. Cat adevar! 

E drept ca azi părinții si-au cedat locul Internetului.  Si Televizorului. Si oricui are mai mult timp si dorinta sa influenteze copilul. Cand?  Cand au ales jobul. Cand au ales sa acorde Timp pentru orice altceva, mai putin pentru copii.

Vestea buna e ca puteti recupera.  Oricand! Sa aveti rabdare! Nu va fi usor! Si timp! Nu se va întîmpla maine!

Dragi copii, mari si mici, mâine,  la Scoală sau Gradi, va asteapta un nou Inceput care va fi cum vreti voi sa fie! Cum il vedeti voi! Lasati acasa fricile, tristețea si  luati Optimismul de mana! De maine va fi mai bine!  Miroase a toamna si a nou! 

Mult succes, dragi copii! Mult succes,  dragi parinti! Mult succes,  dragi colegi! Sa aveti un an scolar asa cum vreti voi sa fie! 😊

9 luni

Dragul meu,

Au trecut 9 luni de cand se implinisera deja 9 luni si tu nu mai veneai…

9 luni te purtasem cu mine pretutindeni si in care ai fost martorul fericirilor, tristetilor, implinirilor si dezamagirilor.

9 luni in care iubisem neconditionat o fiinta al carui chip nu il cunosteam.

9 luni in care te-am atins din exterior, iar tu imi raspundeai cu nenumarate lovituri pe care le simteam ca niste valuri. La inceput mici de tot, apoi din ce in ce mai mari.😊

IMG_20161108_213826

Te privesc acum, cand dormi linistit langa mine si imi pare ca timpul trece nederept de repede. Ma chinui sa pastrez fiecare particica din omuletul de acum facand zeci de fotografii  si filmulete.

Zilele acestea ai inceput “curatenia”. Te ridici cu atentie tinandu-te de comode si scoti din ele tot ce poti. Ca dupa razboi arata casa noastra! Si inca nu ajungi peste tot! Eu ce crezi ca fac? Te urmaresc cu atentie si ma amuz mai ceva ca la o comedie! Cu miscarile tale stangace, cazaturile, incercarile nereusite si scancetele de neputință esti haios foc!

Cel mai mult ma bucur de sunete! Cat de multe ai inceput sa scoti! Si cati decibeli au! Cateodata nu rezist tentatiei si te acompaniez si eu! Mai mereu adica!😉

Esti minunat, dragul meu! Te iubesc in fiecare zi mai mult!

La multi ani cu sănătate,  fericire si noroc!

Cu dragoste,

Mama

Andrei si comoda

Prima vacanta cu Andrei

Tanjeam la vacanta de muulta vreme si pana a venit ziua mult asteptata a durat parca o vesnicie.  Initial vroiam să mergem la munte fiindca ne temeam de enteroviroze, căldura sufocanta si aglomeratia ingrozitoare. Pediatra lui Andrei ne-a facut sa ne razgandim cu o singura propoziție insotita de mimica unui copil: “Duceți-l si pe el la mare!” Si asa a inceput aventura!

Prima vacanta cu bebe

Am facut rezervarea din timp, ne-am împachetat cu grija si atentie “casa”, ne-am inarmat cu optimism si putine asteptari si am pornit la drum. Din motive tehnice,  Andrei nu a dormit prea bine, asa ca  am ajuns la destinație gata obosiți. Ne-am cazat si…somn!

Primul contact cu marea a fost magic! Am retrait aceleasi sentimente minunate ca atunci cand am vazut pentru prima data marea. Era de o incantare molipsitoare! A studiat cu atentie nisipul, apa, oamenii si apoi ne-a privit incantat. Si-a afundat piciorusele grasalane in nisipul fin miscand in sensul acelor de ceasornic degetul mare si privind cu gurita întredeschisă marea care isi spargea valuri mici de țărm. A păsit cu incredere pana la nisipul ud si a lasat apa calduta sa ii scalde picioarele. I-a placut mangaierea ei racoroasa si a ramas acolo pana am hotarat sa ne așezăm pe cearșaf. Ii placeau sunetele de tot felul pe care nu le mai auzise asa ca dintr-o data se trezi si el sporovaind in fel si chip. Ce ti-e si cu marea asta! Dezleaga limbile mai ceva ca vinul! 

Am ramas pe plaja pana la asfintit și apoi am pornit sa mâncăm. Andrei a abandonat carutul repede, asa ca l-am pus in Marsupi si in scurt timp a adormit. La restaurant s-a comportat in limita unei crize de erupție dentara: a plans, a fost mofturos, asa ca am mancat pe rand si ne-am intors la hotel. Din fericire, urmatoarele iesiri la restaurant nu au mai coincis cu durerile, asa ca a fost vesel, sociabil si extrem de vorbaret ceea ce i-a atras o mulțime de admiratori. In schimb,  intoarcerile la hotel s-au lasat cu suparare mare si apoi somn! In carut sau Marsupi. Daca n-ar fi fost Marsupi am fi fost pierduti! Fara el nu am fi avut plimbari linistite dimineata si seara pentru aerosoli. Si nici nu ne-am fi incumetat sa batem drumul pana la Valea Pescarilor unde am mancat cel mai delicios peste proaspăt sau pana in celalalt capat al stațiunii ca sa luam cina La Stefan ca si anul trecut cand Andrei ne insotea in burtica. 

Vremea a fost perfecta! A doua zi au fost ceva nori si un pic de vant, dar numai bine de stat la plaja cu bebe. Evident, cu tricou UV si crema SPF 50 in fiecare zi. I-as fi luat costumul UV, dar ar fi trebuit să il tin fara pampers si nu prea mi-a suras ideea, asa ca i-am pus in strat generos de crema pe picioare si am stat asa.  In apa l-am bagat doar cu picioarele si manutele. Nu am vrut sa risc! 

Vacanta in trei mi s-a parut minunata, extenuanta si relaxanta deopotriva. Stiu, se contrazic termenii, dar cam despre asta e vorba in mamicie:despre contraste! Depinde si de firea fiecaruia! Eu sunt destul de panicoasa de fel, asa ca mi s-au parut grele anumite momente.

In aceasta vacanță a fost despre tati si Andrei. Am facut un pas in spate si le-am oferit spatiu si timp de reconectare. Tati se implica mereu, dar jobul si cateva proiecte de acasa i-au taiat considerabil din timpul cu Andrei, asa ca in vacanță i-am lasat sa se descurce.  Nu, nu am stat linistita la plaja si nici nu am recuperat somnul din cauza durerilor de dintisori pe care doar titi reusea sa le calmeze asa ca am fost mereu impreuna. Toti pentru unul si unul pentru toti! Ca cei trei muschetari!

Asa a fost prima noastra vacanta in trei si am tinut neapărat sa astern primele impresii. E adevărat cum spune majoritatea: e vacanta lui! A copilului! Nu seamana deloc cu vacanțele noastre de odinioara, dar nici viata nu mai e aceeasi, de ce ar fi vacantele? In definitiv, schimbarea e in esență și oricât te-ai stradui sa crezi ca vacanțele mai pot fi “ca inainte”, nu iti iese: intre doua iesiri tot dai un telefon acasa sa vezi ce face ala mic! Noi ne-am trait vacanțele cu muulta distractie! Acum e despre el. E despre noi: Cei trei muschetari!😎

Cugetari țepoase

Nu stiu daca e de vina finalul de saptamana, starile contradictorii din ultima vreme sau pur si simplu intamplarea, cert e ca in dimineata aceasta m-am simtit mai inspirata ca oricand. Ceea ce e si mai curios e ca sursa inspiratiei mele e rodul unei chestiuni care imi e antipatica din toate punctele de vedere: Cactusul.

Nu ii pot suferi! Nu imi plac de niciun fel! Si cand zic de niciun fel, stiu ce spun fiindca dragul meu sot este unul dintre cei mai mari iubitori de cactusi si are o “colectie” impresionanta de soiuri de teposi care mai de care mai hidos. Ba chiar de varste si inaltimi diferite.  In sfarsit, eu nu ii pot suferi si pace! Mai ales acum cand avem si copil! Nu vreau sa imi imaginez cum il vom proteja pe A cand va merge, alerga sau plimba cu bicicleta printre “minunile” lui tata-su. Atat i-am spus, aratand amenintator catre cactusi ca si cand si ei ar intelege: “O data sa imi raneasca puiul si s-a zis cu ei!”

Ei bine, aratarile acestea fac cele mai deosebite flori pe care le-am vazut eu! Unii infloresc o data la cativa ani, altii de mai multe ori pe vara. Cei care infloresc des, au florile albe, petale firave si un parfum delicat asemanator cu migdalele. Din pacate, frumusetea lor te bucura doar 24 de ore dupa care se ofilesc si raman la fel de urati si respingatori.

Si m-am gandit eu:(e sportul meu preferat) Daca o planta aceasta lipsita de farmec, cu duritatea copacului, plina de tepi poate sa faca o floare atat de frumoasa, poate sunt sanse si pentru oameni. Nu toti! Cei care nu fac decat sa intepe. Cei care au pe limba tepi fini care daca te ating iti lasa o senzatie de mancarime si arsura. Cei la care nu ajunge nimic bun fiindca resping totul! Unicele surse de bun, extraordinar si corect! Poate si din ei va creste o floare atat de frumoasa! Chiar de ar dura doar o zi, tot ar fi bine! Ar fi mai usor de suportat de ceilalti. Ai astepta sa “infloreasca” si ti-ai vedea de drum ocolindu-i.

Mi-au dat speranta si un motiv sa trec mai usor peste “cactusi” atunci cand nu ii pot ocoli. Nu stiu de ce, dar saptamana asta m-am tot lovit de ei si imi venea sa “ii rup” din cale. Bine ca m-a luminat floarea de cactus! 

Daca intalniti azi un “cactus”, ganditi-va la floare si mergeti senini mai departe! Weekend cu iubire si zambete!😇

Diversificare “cu stil”

Au trecut doua luni de cand am inceput diversificarea si m-am gandit sa astern aici experienta noastra cu mancarea caci a cam fost “cu cantec”.

Am inceput la 6 luni! Trei pediatre am intrebat, toate trei au confirmat: Nu incepeti mai devreme de 6 luni! In stanga si dreapta auzisem tot felul de idei, dar  ce m-a convins a fost sfatul pediatrei (dr. Petcu Daniela) care mi-a spus asa: “E pacat sa il lipsiti de beneficiiile alaptarii exclusive! A luat bine in greutate, nu avem niciun motiv!” Asa am facut! Tot ea a fost cea care ne-a facut o schema de introducere a alimentelor caci Andrei ne-a facut un puseu urat pe la vreo doua luni de dermatita atopica si cum nu gasisem cauza a dorit sa respectam regula celor 3 zile.(se introduce un aliment nou o data la trei zile pentru a observa eventuale reactii)

Asadar, cand a venit aniversarea de 6 luni ne-am prezentat cu piureutul de morcovel (remarcati ironia) inaintea feciorasului. “Càh! Bleah! Ce-i asta, oameni buni! Unde-i tàța mea? Vreti sa ma otraviti, bag’ seama!” Cam asa as fi tradus grimasele pline de scarba si gag-uri ale dragutului! Amuzament cat cuprinde, daaar in sinea mea eram ingrozita de ce ma astepta! 

Trecu o zi,  trecura doua…Deja incepeam sa ma plictisesc sa curat legume, fierb, si sa spal mai multe vase decat mancare si mancat! Stop! Intreb stanga, dreapta! Unii au mancat de au rupt din prima, altii ba! Unde mai pui ca nu ma sincronizam cu gatitul, mancatul, somnul, supt de nicio culoare! Una peste alta, au erupt si doi dinti, motiv sa nu mai deschida deloc gurita.

Buuun! Partea buna a fost ca dupa doua saptamani aveam programare la pediatra. Cum merge diversificarea? NU! Nu mananca! Ce ma fac? “Nu va panicati! Fiecare copil e diferit, lasati-l sa se obisnuiasca! Sa testeze! Sa accepte gusturi noi! Uitati, a luat bine in greutate!”

Zis si facut! Imediat ce se trezea, l-am pus la masa si i-am pus farfuria cu mancare dinainte! I-am povestit ce are in fata, cum le-am pregatit eu cu drag! El se uita, zambea si parca ar fi spus “Ia sa vad eu ce-ai pus aici!” isi baga tacticos ambele maini in mancare, apoi intredeschidea gura si ma lasa sa ii pun doi stropi intre buze. Uneori trecea testul si deschidea gura in timp ce isi umplea mainile cu piure pe care il punea pe fata, pe par, in urechi, ochi, isi masa picioarele, decora pampersul, scaunul de masa, daaaar si manca! La final, direct in cada! Schimbat, spalat! Spalat vase, scaun, etc! M-am bucurat si eu de fiecare fatuca a lui si rezultatul a fost peste asteptari. Incet, incet a inceput sa manance din ce in ce mai bine. 

Cum orice minune mai mult de trei zile nu tine, de ceva vreme ni s-a inflamat gingia de sus motiv pentru care baiatul meu isi tuguie buzele mofturos de fiecare data cand ma prezint cu mancarea.  Colac peste pupaza, ma si batu gandul sa il dezvat de bagatul mainilor in mancare! Si asa, nu mai deschise puiu’ mamii gura nici sa-l rogi! 

Ce e de facut? Mi-am calcat pe inima, am abandonat ideea cu dezvatul de maini in mancare. Poate si-o fi mutat copilul papilele gustative  in palme, mai stii? Si am luat-o de la capat: gatit, prezentat, gustat, papat, nu papat, spalat, etc. Recunosc, uneori imi vine sa ii montez un departator la gura aceea mica si tuguiata sa scap de stradanie, dar, cum puiul incepe a plange cu atata amar doar cand insist mai mult decat trebuie, imi inghit planul impreuna cu mii de discursuri legate de foametea din lume, copii abandonati care isi pun pofta in cui cand tu ai cu nemiluita, copil nerecunoscator ce esti! Asta doar in capul meu, caci in realitate intreb cu zambetul pe buze “Gata?”, iar el isi intinde bucuros bratele spre mine si pornim hotarati la baie unde intra direct in cada. 

Sper, caci speranta moare ultima, ca isi va reveni curand si va fi la fel de iubitor de mancare ca si parintii lui!

Ps: La multi ani,  dragul mamei mofturos! Sa fii sanatos, norocos si fericit! Te iubesc in fiecare zi mai mult!❤

La masa in cateva ipostaze