Cugetari țepoase

Nu stiu daca e de vina finalul de saptamana, starile contradictorii din ultima vreme sau pur si simplu intamplarea, cert e ca in dimineata aceasta m-am simtit mai inspirata ca oricand. Ceea ce e si mai curios e ca sursa inspiratiei mele e rodul unei chestiuni care imi e antipatica din toate punctele de vedere: Cactusul.

Nu ii pot suferi! Nu imi plac de niciun fel! Si cand zic de niciun fel, stiu ce spun fiindca dragul meu sot este unul dintre cei mai mari iubitori de cactusi si are o “colectie” impresionanta de soiuri de teposi care mai de care mai hidos. Ba chiar de varste si inaltimi diferite.  In sfarsit, eu nu ii pot suferi si pace! Mai ales acum cand avem si copil! Nu vreau sa imi imaginez cum il vom proteja pe A cand va merge, alerga sau plimba cu bicicleta printre “minunile” lui tata-su. Atat i-am spus, aratand amenintator catre cactusi ca si cand si ei ar intelege: “O data sa imi raneasca puiul si s-a zis cu ei!”

Ei bine, aratarile acestea fac cele mai deosebite flori pe care le-am vazut eu! Unii infloresc o data la cativa ani, altii de mai multe ori pe vara. Cei care infloresc des, au florile albe, petale firave si un parfum delicat asemanator cu migdalele. Din pacate, frumusetea lor te bucura doar 24 de ore dupa care se ofilesc si raman la fel de urati si respingatori.

Si m-am gandit eu:(e sportul meu preferat) Daca o planta aceasta lipsita de farmec, cu duritatea copacului, plina de tepi poate sa faca o floare atat de frumoasa, poate sunt sanse si pentru oameni. Nu toti! Cei care nu fac decat sa intepe. Cei care au pe limba tepi fini care daca te ating iti lasa o senzatie de mancarime si arsura. Cei la care nu ajunge nimic bun fiindca resping totul! Unicele surse de bun, extraordinar si corect! Poate si din ei va creste o floare atat de frumoasa! Chiar de ar dura doar o zi, tot ar fi bine! Ar fi mai usor de suportat de ceilalti. Ai astepta sa “infloreasca” si ti-ai vedea de drum ocolindu-i.

Mi-au dat speranta si un motiv sa trec mai usor peste “cactusi” atunci cand nu ii pot ocoli. Nu stiu de ce, dar saptamana asta m-am tot lovit de ei si imi venea sa “ii rup” din cale. Bine ca m-a luminat floarea de cactus! 

Daca intalniti azi un “cactus”, ganditi-va la floare si mergeti senini mai departe! Weekend cu iubire si zambete!😇

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s