Mi-s mamica “purtatoare”!

Sa fii parinte e extraordinar de frumos si greu in acelasi timp, iar primele luni din viata bebelusului sunt recunoscute ca fiind cele mai grele pentru parinti si copil deopotriva. Mai nou, primele trei luni sunt denumite ca “al patrulea trimestru de sarcina” datorita schimbarilor prin care trec proaspetii parinti si bebe. Pentru noi primele trei luni au adus provocari pentru care ne pregatisem fiind pusi in tema de parintii din jurul nostru sau citisem despre ele, dar si o multime de provocari la care nici nu ne gandisem.

Nici nu am ajuns bine acasa ca a si venit prima provocare: furia laptelui. Plus ragade extrem de dureroase care faceau fiecare masa a lui Andrei un adevarat chin pentru mine. Mai multe detalii despre acest subiect gasiti aici. Urmatoarele zile insa ne-am confruntat cu prima raceala. Am uitat de dureri, de ragade, de furia laptelui. Sa iti vezi copilul suferind, chinuindu-se sa respire din cauza mucozitatilor s-a dovedit a fi mai greu de suportat decat toate durerile mele de pana atunci. Au urmat zile si nopti de curatat nasul, prima vizita la pediatru, multe  ganduri si framantari. Dar a trecut. Intre timp, cand ne mai obisnuiseram cat de cat meseria de parinti: cu trezitul des, cu spalatul lui bebe, au sosit minunatii Colici. Si au tot continuat! Ei bine, noi peste colici am trecut cu Infacol initial, apoi cu Espumisan si Protectis(imi pare rau ca am aflat tarziu de el, pe la 1 luna si putin) ca medicamente plus tinut in brate, vertical in perioadele cu pricina, si, am testat si foehnul care a avut si el efect. Ceea ce am refuzat a fost ceaiul de colici. In primul rand, m-am ferit de biberon cat am putut de mult de teama de “confuzia mamelonului” mai ales in primele saptamani. Un alt argument este acela ca orice alt lichid in afara de lapte nu doar ca umple inutil stomacul extrem de mic al bebelusului, dar ii  forteaza rinichii si pe termen lung pot aparea complicatii.Si intentionez sa ramana asa multa vreme. Ultimele cercetari arata insa ca nu balonarea si flatulenta ar fi “responsabile” pentru orele de plans neconsolat, ci acomodarea la noul mediu de viata ar fi adevarata cauza a “orelor magice”. Ceea ce ne-ar fi salvat de muulte ore de agitaie, plans(mai rar si nu foarte intens in cazul nostru) si stres este sistemul de purtare.

Ideea de “purtare” a bebelusilor nu este noua, ba chiar destul de veche, mai multe detalii despre “istoria purtarii” gasiti aici. Cand am citit cartea, recunosc, am fost putin sceptica, dar ideile m-au intrigat destul de mult si mi-au ramas intiparite in minte. Am inceput sa ne gandim la un sistem de purtare( “ham” ii spuneam noi atunci, dar denumirea nu are legatura cu obiectul) chiar inainte de a-l naste pe Andrei. Si ideea ne-a venit in timp ce “planuiam” cum vom vietui noi trei, iar una dintre probleme era aceea a “iesitului” la plimbare, cumparaturi, medic, etc…Am decis ca vom achizitiona un “ham”. Si atat. Nu am cautat, nu ne-am documentat. A venit bebe. Si cine a nascut stie ca pentru proaspata mama este cea mai grea perioada. Esti o bomba de hormoni care nu isi gaseste locul, rolul si linistea. Bietul meu sot mi-a fost alaturi rabdator in toate momentele si, desi primisem de la medicul de familie sfatul de a nu iesi prea mult in perioada lauziei, am hotarat ca nu de mai poate. Ne-am luat inima in dinti, nenumarate masuri de precautie si am pornit la drum. Andrei doarme in masina. Yey! Am coborat doar eu, am luat cateva lucruri necesare si am zburat la masina. Greu! La intoarcerea acasa am hotarat ca voi cauta si cumpara urgent un “ham”. Si uite asa am aflat ca se numeste sistem de purtare si ca exista vreo mie de modele, culori, marimi, etc. Evident, pe siteurile de vanzare muulta vorbarie, fiecare sistem era cel potrivit. Bineinteles doar cineva cunoscut ma putea convinge, asa ca am cerut ajutorul cumnatei mele. Ea mi-a spus despre sistemele de purtare ergonomice si despre Marsupi plus pe care ei il foloseau cu succes. De aici au repornit cautarile mele si am aflat ca diferenta o facea in primul rand respectarea anatomiei bebelusului, mai exact, atunci cand este in sistem, picioarele si funduletul sa aiba forma literei “M”, iar spatele forma literei “C”, asta in cazul nou-nascutilor. In plus, materialul din care este facut sistemul de purtare trebuie sa fie usor, natural sa permita pielii sa respire, dar si sa se muleze usor pe corpul lui fragil. Un alt lucru foarte important este ca bebe Nu trebuie purtat cu Fata catre exterior existand riscul dislocarii soldului, dar si de suprastimulare. In functie de etapele dezvoltarii copilului, unele sisteme sunt potrivite pentru primele luni, iar altele nu.

In cautarile mele am gasit si alte avantaje ale purtatii bebelusului si am sa le enumar pentru a- convinge pe cei care ar refuza gandindu-se ca “invata copilul in brate”.

  • copilul simte caldura corpului mamei/ tatalui
  • simte bataile inimii acestora
  • este conștient de mirosul corpului acestora
  • simte și aude vocea (avand urechea pe pieptul purtătorului)
  • este complet imbratisat si astfel se simte in siguranta
  • poate sa eructeze cu ușurinta (fara varsaturi)
  • digestia îi este stimulata (prin masajul stomacului)
  • tranzitul digestiv este stimulat

Analizand multe modele, site-uri si luand in calcul si bugetul pe care il aveam la dispozitie, am ales Marsupi Plus care poate fi folosit intre 3,5-15 kg, deci destul de mult. Andrei a fost amabil si l-a acceptat de la prima purtare, asa ca a fost simplu. Pentru cei care au timp, exista site-uri care va permit testarea sitemelor de purtare, contra cost, evident, dar macar nu riscati sa dati banii pe un sistem in care bebe refuza sa stea.Si mai bine a fost ca e cel mai bun “somnifer”. Cand ne era greu sa il adormim, puneam Marsupi si in cateva minute era adormit. Ne-a ajutat enorm. Cand am treaba pe care nu o pot amana, iar Andrei nu are chef sa astepte, il pun in Marsupi si spalam vase, taiem legume, intindem hainele, etc. Bonus pentru mamici, tonifierea muschilor!

17453662_1158464807614567_908936942_o

In drumurile nostre, evident, am intalnit si replici de tipul:”Respira acolo?” sau “Vai, ce chinuit sta!”, iar prin sat nu am putut sa nu remarc zambetele ironice, dar nu conteaza. Noi suntem fericiti! Purtati-va copiii! Cu toata dragostea!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s