Alaptarea intre mit si realitate. Cum am reusit sa alaptez

Alaptarea este un subiect sensibil despre care se vorbeste prea putin si de cele mai multe ori in termeni mistici, cu sfaturi si argumente fara fundament stiintific.Ne aflam sub un nor de nestiinta sau stiinta lacunara in ceea ce priveste alaptarea, mai ales personalul din maternitati, in plus mamele se simt vinovate daca  nu reusesc sa alapteze si evita sa discute despre acest subiect. Ma bucur enorm ca in timp ce ma documentam despre ingrijirea copilului am gasit pe un blog(chiar nu imi amintesc al cui ca tare i-as multumi) recomandata cartea “Ghidul de alaptare al doctorului Jack Newman”, carte pe care o consider “biblia alaptarii” din multe motive. Primul ar fi ca este scrisa de un doctor, specialist in alaptare, care a infiintat prima clinica de consultanta in alaptare din Canada, lider La Leche League Canada mai multi ani, iar al doilea motiv ar fi ca este cel mai complet ghid in alaptare, folosit chiar si de specialisti din toate tarile. Recunosc, s-a dovedit o adevarata provocare citirea cartii fiind destul de stufoasa si cu foarte multe informatii medicale si practice, dar a meritat pe deplin. Cu ce m-a ajutat cartea?

ghidul-pentru-alaptare-al-doctorului-jack-newman-informatii-complete8094938

In primul rand, m-a ajutat sa constientizez importanta alaptarii pentru mine si bebe. Stiu, scrie si pe net, dar nu cu argumente medicale solide ale unui specialist, cu marturii ale pacientelor, studii de caz si fotografii reale. Ghidul este unul complex; nu doar multumita experientei autorilor, Jack Newman si Teresa Pitman, ci pentru ca abordeaza toate problemele care privesc alaptarea cu solutii concrete, testate de-a lungul timpului.In cele ce urmeaza am sa descriu ce anume recomanda ghidul si ce am aplicat eu.

Primele zile. Jack Newman pune accentul pe nasterea naturala. Cat mai putine interventii medicale si, implicit medicamente pentru ca fluidele administrate pentru usurarea nasterii interfereaza cu alaptarea creand deseori probleme mari, iar una dintre ele este angorjarea sanilor si de aici sirul problemelor continua:dureri in timpul alaptarii, introducerea suplimentarii cu lapte praf, confuzia mamelomului, etc. In plus, in prima ora de la nastere este esentiala pentru un bun start in alaptare ca bebelusul sa fie lasat in contact piele-pe-piele cel putin o ora, ora magica, linistit, pentru ca singur sa se tarasca si sa se auto-ataseze la san beneficiind astfel din primele minute de viata de colostru. Contactul piele-pe-piele stimuleaza producerea de oxitocina, hormonul dragostei, care stimuleaza lactatia. In plus copilul se linisteste, are o temperatura constanta, ritmul cardiac si respirator se regleaza, nivelul de zahar din sange se echilibreaza. Si, pentru ca laptele “sa vina” este nevoie ca mama si copilul sa stea in aceeasi camera, rooming-in, pentru ca acesta sa fie pus la san cat mai des; colostrul fiind in cantitati mici este important ca bebe sa fie hranit des.

Experienta mea. Dupa cum scriam in articolul anterior, am nascut prin cezariana si contactul pe care l-am avut cu bebe a constat intr-un minut in care i-am atins obrajorul si l-am pupat, apoi bebe a fost dus in camera bebelusilor , iar eu la terapie intensiva si l-am alaptat abia a treia zi, timp in care el a fost hranit cu lapte praf. Rezultatul? Am avut norocul ca bebelusul meu sa accepte sanul, desi fusese hranit cu biberonul, iar eu aveam colostru chiar cu o zi inainte sa nasc, deci a beneficiat de bogatia de nutrienti si anticorpi din acest laptic. DAR, avand in vedere ca el avea deja 3 zile de viata, evident ca nu a fost suficient colostrul sa isi potoleasca foamea si, cum eu insistasem sa nu mai primeasca lapte praf, rezultatul a fost ca ziua urmatoare copilul meu urla de foame. Din fericire s-a intamplat ca in ziua aceea sa fie de garda o asistenta care si-a dat silinta sa ma ajute si mi-a sugerat sa reluam suplimentarea cu lapte praf pentru ca bebe facuse si icter, iar deshidratarea il punea in pericol. Tot ea mi-a sugerat sa folosesc pompa de san ca sa deschid toate canalele doar doua fiind deschise atunci. In mod normal ar fi fost suficient sa pun bebelusul cat mai des la san, dar cum mergeam la alaptat o data la 3 ore, procesul a fost intarziat. Am plecat plangand de necaz. Nu doar ca ratasem startul, dar riscam sa stric si picul de noroc pe care il aveusesem, plus ca bebe era nemancat ceea ce era de nesuportat. Un ajutor important a fost ceaiul pentru stimularea lactatiei pe care am inceput sa il beau chiar a doua zi dupa operatie, dar nu plicuri, ci plante:anason, chimion si fenicul pe care le-am infuzat impreuna si am baut pana cand “a venit laptele”. Am folosit si pompa de san, desi nu ieseau decat cateva picaturi, iar ziua urmatoare m-am trezit cu sanii plini, insa am facut ceea ce se numeste “furia laptelui”, adica sani angorjati, durerosi si, in cazul meu, o stare de subfebrilitate. Partea buna era ca de data asta copilul satura si nu a mai fost nevoie de lapte praf.

Recomnadarile lui Jack Newman .In capitolul “Mameloane dureroase” Newman indeamna mamele ca in primul rand sa corecteze pozitia la san pentru ca mameloanele dureroase nu sunt deloc normale, cu alte cuvinte sa tratam cauza mai intai, iar ca tratament este recomandata lanolina. Apoi, ca solutii pentru sanii angorjati ar fi ca inainte de a alapta sa se scoata, manual sau cu pompa, suficient lapte penrtu a detensiona sanul si aplicarea unei presiuni inverse pentru a “inmuia mamelonul”, iar beblusul sa se poata atasa la san. O alta posibila solutie ar fi comprezele cu frunze de varza zdrobite usor, dar nu exista explicatii stiintifice pentru efectul lor.

Experienta mea. Am cerut ajutorul unei asistente pentru ca sanii se angorjasera mai tare, simteam o multime de noduli si erau foarte fierbinti, iar ea mi-a spus ca trebuie sa golesc sanii si mi-a dat pompa electrica. De data asta chiar iesea lapte, dar mi-a facut rani adanci la ambii sani ceea ce mi-a ingreunat foarte mult alaptarea. Ranile erau adanci si strigam inabusit de durere de fiecare data cand alaptam. Pentru ragade in maternitate ni s-a indicat Garmastan sau Bepanten, dar dupa folosirea ambelor unguente este necesara spalarea mamelonului cu apa si sapun. Am folosit si eu Garmastan pe care il primisem de la o prietena, dar l-am alternat cu lanolina, iar dupa cateva zile am ramas doar cu lanolina care s-a dovedit foarte eficienta, mai ales ca nu mai pierdeam timp cu spalatul(bebe papa din ora in ora, practic era tot un du-te-vino). M-am straduit mult sa corectez pozitia la san si s-a dovedit a fi mai greu decat ma asteptam, bebe nu avea rabdare de fiecare data, plangea, se agita si tragea si mai tare de san, iar fara ajutorul sotului meu care il linistea de fiecare data inainte de a-l pune la san, ar fi durat foarte mult.

Sanii angorjati si durerosi mi-au dat mult de furca, mai ales ca fiind atat de inflamati, cu greu puteam sa il atsez pe bebe, asa ca am  incercat mai tot: am muls putin inainte de alaptat sa detensionez sanul, dar a fost destul de greu pana am deprins “miscarea” si, evident pana reuseam eu sa detensionez sanul, bebe era deja mai mult decat tensionat. Cel mai mult m-au ajutat insa dusurile calde-fierbinti inainte de fiecare alaptat, sfatul pe care l-am primit de la cumnata mea si ii sunt foarte recunoscatoare. Nu numai ca dreneaza laptele si dupa dus incepea sa curga singur, dar ma si relaxa si ma inviora in acelasi timp(aveam restante mari la capitolul somn). Am mai primit si sfaturi care m-ar fi putut “scapa de lapte”: dusurile reci dupa alaptat(indicate  pentru intarcat) sau golirea sanului dupa alaptat. Alaptatul e ca la piata:cat se cere, atat se produce, bebe nu reusea(si nici acum nu reuseste) sa goleasca sanul pentru ca dupa 10 minute de supt obosea si adormea; daca as fi golit sanul manual sau cu pompa rezultatul ar fi fost un san la fel de plin in urmatoarea ora, asa ca as fi “muncit” in zadar; fluxul de lapte se regleaza in timp.

Un alt sfat care m-a ajutat pe mine, nu se regaseste in ghid, a fost ca la 5 minute sa schimb sanul pana cand bebe se satura. Rezultatul a fost ca sanii se echilibrau, in plus de fiecare data cand schimbam sanul bebe se trezea si, incet,  incet, a inceput sa manance mai mult si, bineinteles, sa doarma mai mult.

Din categoria sfaturilor “periculoase” este si acela  de a bea ceai de anason, chimion si fenicul pentru a diminua colicile bebelusului. Cum ideea de colici ma ingrozea de dinainte de a naste, auzisem povesti cu plans neconsolat timp de 3 ore, m-am pus numaidecat de baut ceai, acelasi ceai care stimuleaza lactatia folosit si pentru a mari cantitatea de lapte acolo unde este cazul. Bineinteles, a doua zi m-am trezit cu o noua “furie a laptelui” de data aceasta si mai urata: febra 39.5, frison, dureri in tot corpul, sani mult mai durerosi ca prima data. Recunosc, a fost un moment in care am fost la un pas de depresie si doar dorinta foarte mare de a alapta si sprijinul sotului m-au facut sa merg inainte si sa nu ii dau lapte praf. Stiu, suna urat, dar imaginati-va ca de fiecare data cand copilul plangea de foame sau manca, eu plangeam de durere. Sunt foarte recunoscatoare tuturor celor care m-au sprijinit, mai ales sotului meu, fara de care nu as fi reusit sa alaptez exclusiv, din ziua in care am plecat din maternitate pana in prezent si sper din suflet sa dureze cat mai mult pentru ca, trecand peste toate durerile si greutatile, alaptarea este una dintre cele mai frumoase experiente din viata de mamica. Legatura dintre noi doi este unica si sentimentul de siguranta si iubire pe care il oferi bebelusului in timpul “mesei” este inegalabil, plus toate beneficiile pentru sanatatea amandurora pe care nu cred ca e cazul sa le amintesc. Incurajez cat mai multe viitoare mamici sa se informeze si sa se inarmeze cu rabdare de fier si perseverenta pentru ca efortul merita deplin, nu exista formula de lapte praf care sa egaleze laptele mamei, in plus timpul petrecut cu sterilizatul biberoanelor si prepararea laptelui il puteti folosi in alt scop.

Accesorii care m-au ajutat. In primul rand pompa de san manuala m-a ajutat pe mine, dar cunosc si persoane care s-au descurcat foarte bine cu pompa electrica, insa nu va grabiti sa dati sume mari pe ele, exista si variante mai putin costisitoare.

In al doilea rand, cred ca cea mai buna investitie au fost camasile de noapte si sutienul speciale pentru alaptat. Cine le-a inventat merita un premiu! Am cautat si pijamale si sutien de alaptat in multe magazine si nu am gasit mare lucru, iar preturile mi s-au parut mari. Intamplator am gasit siteul mamialapteaza.ro si pentru prima data am comandat haine online si am fost foarte multumita de produse. In maternitate nu am putut sa le folosesc fiind obligata sa port camasa lor la alaptat, dar acasa s-au dovedit extrem de utile. La capitolul accesorii trec si absorbantele de san pe care le folosesc si azi pentru ca fluxul de lapte nu s-a reglat inca si daca bebe doarme mai mult ma trezesc cu hainele ude de lapte ceea ce nu e tocmai placut, sa nu mai vorbim de iesirile la cumparaturi, medic, etc. unde e neaparat nevoie de ele.  Eu am cumparat si protectiile de mameloane, desi in ghid nu sunt deloc recomandate, dar am zis sa fiu pregatita, insa mi-a fost teama sa le folosesc, asa ca stau bine in cutie.

“Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman ” abordeaza insa mult mai multe probleme si capitole legate de alaptare, dar eu m-am rezumat strict la problemele de care eu m-am lovit si solutiile care mai ajutat pe mine, atat cat s-a putut in contextul unei nasteri intr-o maternitate de stat din Romania care, culmea, are titlul de “Spital prieten al copilului” care respecta cei 10 pasi in alaptare. Ce ironie, nu? In sfarsit, mai jos am pus o fotografie a cuprinsului ca sa va faceti o idee despre ghid.

img_20170112_181727

Cam aceasta este povestea mea cu alaptatul si, dupa cum spuneam si mai sus, imi doresc sa continue mult timp pentru ca beneficiile sunt multiple, atat pentru bebe, cat si pentru mine si mi-am dorit mult sa scriu despre ea pentru ca, din pacate, multe mame renunta sa alapteze din cauza greutatilor intampinate pentru ca nu stiu unde sa ceara ajutor, iar daca au unde, de multe ori sfaturile primite nu sunt tocmai folositoare. Este foarte importanta informarea inainte de a naste si sustinerea din partea celor din jurul nostru.  Pe youtube sunt multe filmulete care va pot ajuta, insa eu le recomand pe cele de pe siteul breastfeedinginc.ca care aplica ideile dr.Jack Newman. O alta modalitate, mai putin cunoscuta, de a obtine ajutor, este din partea consultantilor in alaptare, Mara Popescu fiind unul dintre cei mai cunoscuti. Sper sa fie de ajutor sfaturile din experienta mea si urez mult succes tuturor mamicilor! Sa aveti pitici  sanatosi si voinici!

Advertisements

1 thought on “Alaptarea intre mit si realitate. Cum am reusit sa alaptez”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s