Mar, scortisoara si stafide

Cand ma gandesc la iarna, imi place sa imi imaginez o camera calda, mirosind a ceai de fructe si prajituri, o carte buna si o stare de bine. Imi place foarte mult sa mananc si, in egala masura, sa gatesc. Nu o data mi s-a intamplat sa se mire colegele sau prietenii de apetitul me, desi intotdeauna am fost cel putin slaba, daca nu foarte slaba. Cu toate acestea, nu m-am sfiit niciodata sa comand feluri de mancare sau prajituri noi si cu muulte calorii, desi comesenele se limitau la o salata light si apa plata cu lamaie. Ma amuza foarte tare situatia, mai ales ca nu am ezitat niciodata sa imi manifest incantarea fata de minunatia de gusturi, miros si texturi.

Cand am ramas insarcinata insa, apetitul meu minunat si-a pus amprenta destul de mult asupra siluetei, dar chiar si asa nu m-am lasat intimidata si nu m-am abtinut deloc. Nu va grabiti sa ma judecati! Fiecare stie ce face si de ce, iar eu imi cunosc organismul si stiu ca ma va ajuta sa revin la o silueta acceptabila; bineinteles ca ma voi stradui si eu.

Azi mi-am amintit ca urmeaza mult-asteptatul weekend si cum in ultima perioada mi-am petrecut timpul in marea majoritate in bucatarie sau citind, m-am gandit sa dedic ziua de azi unui desert minunat cu ingrediente pe care le asociez cu anotimpul rece: mar, scortisoara si stafide. Ador scortisoara! Mi se pare cel mai placut condiment din cate cunosc! Acum ceva timp am gasit o reteta care mi-a starnit atentia si am pus-o in lista “to do”; este o reteta de placinta cu mere, scortisoara si stafide impletita. Placinta cu mere mai facusem, dar nu incercasem impletita, plus ca ideea de aluat dospit mi-a dat intotdeauna emotii. In sfarsit, mi-am luat inima in dinti si burtica in brate si am purces la lucru. In cateva minute sufrageria a fost invadata(acolo mi s-a parut cel mai cald si potrivit sa las aluatul sa creasca) de un puternic miros de cozonac.:-)brusc m-am trezit invadata de o multime de franturi de amintiri cu mamaie care tot timpul iernii framanta coca pentru cozonac sau gogosi triunghiulare pe care le impartea tuturor celor ce ii treceau pragul. Eram mica si ma furisam pe un pat de lemn sa vad ce face coca si sa adulmec mirosul de lapte, oua si coaja de lamaie care se distingeau cel mai bine. Ma trezeam cu mamaie in spate suparata nevoie mare ca “ii da coca inapoi” daca o deranjez, asa ca ma pitulam la locul meu unde asteptam cuminte pana sfaraiau gogosile sau se coceau cozonacii. Asa de tare m-a cuprins melancolia, ca m-am trezit cu lacrimi in ochi si cu un dor imens de copilarie. Cel mai frumos moment din pregatirea acestei placinte a fost pregatirea merelor care au parfumat casa cum nu s-a mai intamplat demult. Bineinteles ca bebe a fost foarte activ in tot acest timp, iar tati al lui mai baga din cand in cand capul pe usa, convins fiind ca nu e potrivit sa stau atat in picioare si sa verifice daca “suntem bine”, dar si imbiat de mirosul puternic de mar si scortisoara. Un singur lucru mi-a umbrit fericirea: am uitat cuptorul pe treapta mare de coacere(potrivit sa il incinga), asa ca placintica era gata, gata sa fie pierduta. Noroc cu simturile de viitoare mamica ce au reusit sa previna o adevarata tragedie. Totul e bine cand se termina cu bine, placinta s-a copt frumos si  ne-a starnit apetitul atat de tare, ca atat eu, cat si tati ne-am infruptat cu pofta dintr-o bucata zdravana, evident, calda fiind.

img_20161021_171655

Ps: Va las linkul retetei video si astept pareri daca va incumetati sa o incercati!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s